Invitatia la mars... pardon, vals

-
Am fost sambata intr-o vizita scurta la o cunostinta si am vazut in biblioteca, intamplator, cartea Invitatia la vals, de Mihail Drumes. Mi-am adus aminte ca am citit-o la varsta adolescentei, pe vremea cand habar n-aveam ce inseamna o relatie cu o fata, ce inseamna dragostea, gelozia sau adulterul. Am ramas de atunci cu o impresie deosebita, am crezut ca voi fi marcat pe viata de povestea de dragoste dintre Tudor Petrican si Mihaela Deleanu, am plans si am jurat ca voi invata ce e mai bun din talcul povestii lor de dragoste, terminate tragic.

Aiurea!

Dupa aproape 20 de ani de atunci, cartea mi se pare altfel. Am recitit-o intr-un suflet, in noaptea de sambata spre duminica (m-am culcat la 5 jumate dimineata), dar nu m-a mai miscat decat foarte putin. Sigur, e aceeasi poveste, numai ca e alt cititor... Mai batran, mai experimentat, mai harsait de viata dura si nemiloasa. Acum nu m-a mai impresionat asa de tare tragica iubire a celor doi tineri, ba pe alocuri mi s-a parut chiar puerila. Si i-am condamnat pe amandoi pentru greselile copilaresti facute in cuplu, iar in final nu am fost de acord cu gestul lor, de a-si lua viata doar pentru ca nu au putut sa traiasca fericiti impreuna, ci s-au ghidat dupa niste ambitii prostesti. Recunosc faptul ca am gresit pana acum in dragoste, fiindca am urmat (in parte) drumul lui Tudor si am iubit cu aceeasi intensitate, poate inspirat chiar de patania lui in dragoste, dar daca as mai avea acum 15 ani si m-as pregati pentru viata, SIGUR nu m-as mai comporta la fel!

Concluzia trasa dupa ce am recitit cartea care m-a marcat atata timp? Nu merita sa-ti dai viata pentru o femeie, fiindca nicio femeie nu este capabila sa iubeasca si sa raspunda sentimentelor la intensitatea dorita de barbat! Duca-se!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

JURNAL DE CĂLĂTORIE (10): Djurgarden

-
Imagine
Una dintre atracțiile orașului Stockholm este insula Djurgarden. I-am rezervat acesteia o zi întreagă pentru vizitat, dar mi-am dat seama că aș fi avut nevoie de mult mai multe, deoarece Djurgarden este oaza de distracție și relaxare a capitalei Suediei. De mărimea unui orășel ca Mioveniul, insula a fost reședința de vară pentru sute de ani a familiei regale. Prin urmare, aici s-au construit palate, parcuri somptuoase, muzee în clădiri gigantice și au fost amenajate promenade în port. Djurgarden este locul în care suedezii vin în weekend sau în zilele libere (eu am nimerit aici de Înălțare) și stau de dimineață și până seară. Copiii nu au timp să se plictisească, având extrem de multe variante de distracție. În primul rând, aici este un imens parc de distracție în aer liber, Grona Lund , un fel de Orășelul Copiilor, dar la scară gigantică: caruseluri de la cele pentru bebeluși și până la cel suspendat la 100 de metri altitudine, două feluri de ghilotină pentru fanii senzațiilor tari
Citiți mai multe

Am învins balaurul Helicobacter pylori!

-
Mă simt ca un Făt Frumos din poveste după ce am învins un balaur! Helicobacter pylori, bacteria care face ravagii în stomac, chiar că funcționează precum un balaur: dacă îi retezi un cap, îi cresc imediat alte trei la loc. Și, cu toate astea, am reușit să scap de ea, am eliminat-o definitiv din organism. Ieri, am dat peste un articol de pe site-ul de știri al lui Marius Tucă , în care se spune că în China s-a testat un vaccin împotriva H. pylori care are peste 70% șanse de reușită. Poate că aș fi trecut rapid peste el, ținând cont că de zeci de ani de zile citim despre cercetări în domeniul medical care nu au finalitate. Dar mi-am amintit că eu am rezolvat problema H. pylori destul de simplu, doar cu un pic de voință și multă documentare. Și, fiindcă știu că extrem de multă lume se luptă în van cu această bacterie greu de învins, m-am hotărât să vă dau rețeta pentru a scăpa de ea. Scurt istoric La începutul acestui an, habar nu aveam ce este Helicobacter pylori . Din cauza unei
Citiți mai multe

Piteștiul nu e în Oltenia!

-
Idioții de la TVR Craiova au inclus Piteștiul și județul Argeș pe harta Olteniei! Cretinii ăia care lucrează la, culmea, postul public de televiziune susținut financiar de către noi, au reinventat ei geografia, au reîmpărțit ei provinciile istorice după bunul plac! Cum e posibil să fim umiliți în asemenea hal? Mă mir că nu au trecut Tg. Mureșul pe harta Ungariei, Botoșaniul pe cea a Ucrainei și Timișoara pe cea a Serbiei. Să nu mi se spună mie explicația tâmpă că Piteștiul e în partea nu știu care a râului Olt, că atunci putem generaliza și cu alte orașe mari. Să fie clar, Piteștiul e în Muntenia! Abia acum îmi dau seama de ce, atunci când mergeam în toată țara cu fotbalul, ni se spunea "olteni"! Pentru că niște handicapați mintal fac educație la televizor!
Citiți mai multe