Pacea interioară

Şi-am fost la Kung Fu Panda 2! Simpatic, uneori hazliu, mai mereu deconectant. Păcat că a fost 3D... Frumos a fost că după vreo juma de oră au intrat trei malaci în sală şi s-au aşezat fix în spatele meu. Mă aşteptam din moment în moment să fiu brutalizat fizic sau sonor de aceste brute, dar se pare că au venit la film ca să-şi redescopere dulcile amintiri din copilărie. Fiindcă râdeau şi se gudurau ca nişte plozi nătângi! Iar eu, cu ocazia asta, mi-am descoperit pacea interioară.

Apropo de pace interioară, este lait-motivul care traversează filmul ca un fir roşu (na, că parcă fac comentarii ca pe vremea liceului). Oricum, de pacea interioară pe care încearcă să şi-o găsească Po se leagă cele mai bune poante. Şi, cu ocazia asta, mi-am amintit şi de un banc super-tare:

Cică, dacă vrei să-ţi găseşti liniştea şi pacea interioară, nu trebuie să faci mare lucru, ci să te concentrezi puternic, să-ţi elimini toate gândurile negative şi să le înlocuieşti cu imagini angelice, într-un cuvânt mirceabadean, să devii Zen! Zeeeen!!! Şi să urmezi cinci paşi elementari:
1. Imaginează-ţi că te afli la munte, lângă un izvor.
2. Păsările se aud ciripind în aerul rece şi curat.
3. Nimic nu te poate deranja aici – nimeni nu cunoaşte locul tău secret.
4. Sunetul unei mici cascade crează un fundal sonor liniştitor.
5. Încearcă să-ţi imaginezi cu claritate figura persoanei pe care o ţii cu capul sub apă…

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

JURNAL DE CĂLĂTORIE (10): Djurgarden

Am învins balaurul Helicobacter pylori!

Piteștiul nu e în Oltenia!