Jack's night
CAPITOLUL 1
PUNEREA PE JAR
N-ai zice că e o seară de mijloc de septembrie... Afară e cald peste măsură deși e trecut de ora 10, iar luna plină împrăștie în jur o lumină chioară, dar suficient de intensă. Am ieșit "la o țigară" fiindcă înăuntru fumul a devenit prea dens chiar și pentru un cuțit. Lângă mine, doi tineri fac poștă o țigară, gesticulează violent și vorbesc tare. Mă deranjează, dar îmi văd de treabă.
Sunt în fața clubului HUSH și sunt oarecum stingher. Deși este cea mai cool locație din Pitești, unde la fiecare sfârșit de săptămână concertează artiștii și trupele în vogă, e prima oară când calc pe aici. Am primit o invitație de două persoane la o petrecere Jack Daniel's și la rândul meu l-am invitat pe Răzvan. Ca să am cu cine sporovăi, fiindcă nici eu, nici el nu suntem niște băutori, cu atât mai mult băutori de whiskey tare și de calitate... Dar Răzvan întârzie, lucru care nu-i stă deloc în caracter, astfel că mă gândesc că i s-a întâmplat ceva.
Îmi scot telefonul și încep să formez din memorie numărul lui, dar un parfum strident îmi învăluie simțurile și-mi taie conexiunile. Ridic ochii din ecranul mobilului și focalizez cu greu o siluetă firavă care mi-a tăiat fața. Este destul de agitată pentru o seară atât de liniștită... Probabil și din acest motiv răspândește unde de șoc ce pot paraliza până și sinapsele cele mai sensibile. Caută ceva pe jos, s-a așezat pe vine și pipăie scândurile terasei cu mâinile.
Înainte de a-i sări în ajutor, o scanez rapid: este blondă, are două codiţe împletite, ca o adolescentă, e subțirică, e îmbrăcată într-o rochiță de vară aproape roșie (deh, bărbații și interpretările culorilor...), iar în picioare are niște cizmulițe perforate. Fumătorii au reintrat în club, astfel că am terenul liber pentru atac.
- Bună! Te pot ajuta cu ceva?
Ce abordare tâmpă, de băutor de Cola! Ce dracu o fi în capul meu, un consumator de whiskey ar fi luat-o cu "Ce faci, păpușică?"
Îmi aruncă o privire surdă, după care își continuă căutarea, fără să-mi dea impresia că ar vrea să fie ajutată de mine. Înghit în sec, mă întorc pe călcâie, îmi bag coada între picioare și revin la locul de unde am plecat, de parcă acolo scria "Rezervat pentru Adrian Preda". Deși orgoliul e cel care îmi e rănit, nu privirea e cea care mi-e pierdută, ci mâinile sunt cele care nu-și găsesc locul.
Într-un gest necontrolat, bag o mână în buzunar și scot cutia cu chibrituri Jack Daniel's primită de la organizatorii petrecerii din HUSH. Ca un copil pus la colț și bosumflat, scot câte un băț, îl aprind și-l arunc pe jos...
- Poți să mă ajuți puțin cu chibriturile alea? aud din dreptul blondei...
- va continua -
Comentarii