Canguru'

De la început trebuie să spun că am ajuns acasă, aventura mea de 17 zile în Franța s-a încheiat. Cu toate astea, mai am destul de multe povești de spus. Poate că nu vor mai fi la fel de complexe ca atunci când le-am gândit și le-am trăit, dar simt că trebuie să le aștern pe hârtie (aia virtuală) ca să mă pot bucura peste ani de ele. La Paris m-am plimbat, m-am distrat, m-am simțit bine și aș mai fi stat încă vreo lună ca să văd și să fac tot ce îmi propusesem. Dar timpul fiind limitat, am tăiat de pe listă (aia virtuală) multe și am lăsat ca ultimă destinație ATELIERUL BRÂNCUȘI . În plină campanie Brâncuși e al meu , prin care orice român poate să doneze bani pentru achiziționarea Cumințeniei pământului , am ajuns la "Centrul Cultural Georges Pompidou" să vizitez și eu, ca orice concetățean care își respectă valorile, "Atelierul Brâncuși". Brâncuși a fost pentru mine o fascinație de-a lungul timpului. Mai întâi a apărut ca o revelație în viața mea când, pe la ...

Ce aş putea spune eu despre Tour Eiffel şi voi să nu ştiți? Aş putea intra pe Wikipedia şi să mă dau mare, dar vă las pe voi să vă filtrați informația de care aveți nevoie. Tour Eiffel este unul dintre simbolurile cele mai cunoscute din întreaga lume. Nu cred că există om civilizat pe această planetă care să nu identifice turnul ca simbol al capitalei Franței. Este, probabil, cel mai vizitat obiectiv turistic din Paris şi cel mai fotografiat. Spre deosebire de altele, Turnul Eiffel are avantajul de a fi vizibil şi fotogenic atât din apropiere, cât şi din depărtare. Îl poți vedea în splendoarea lui din Grand Roue de Paris, din Busul turistic, de pe cheile Senei, de la ultimul etaj al Sky Tower-ului din cartierul La Defense şi chiar şi din linia de metrou care circulă la suprafață spre Place D'Italie. Nu o să vă dau date tehnice, aşa cum am promis, dar tot o să zic ceva. Există trei categorii de prețuri pentru trei tipuri de vizite. Nu intru în detalii privind reducerile, vor...

Dacă ajungi în Paris, pe lângă drumurile obișnuite la Tour Eiffel, Luvru sau cheiul Senei, este absolut obligatoriu să treci și pe la Moulin Rouge. Măcar pentru poze, așa cum face toată lumea... Ca să intri la un spectacol, trebuie să te țină bine buzunarul: e 150 de euro de persoană! Bine, era coadă la intrare, dar se vorbea doar rusește...  Ok, faci 2, 3, 10, 25 de poze și apoi ce? Să te așezi pe vreuna din terasele din zonă nu e foarte indicat din două motive: 1. Sunt terase exclusiv de bere și, cum nu prea sunt toalete în apropiere, cam miroase a "bere"... dacă mă-nțelegeți! și 2. Dacă se lasă seara, apar niște femei ciudate, urâte, bătrâne și îmbrăcate în batiste, care te invită pe la ele, pe sus. Bleah... Așa... Ce faci în continuare? Ai venit degeaba în zona asta a Parisului pentru câteva poze? Păi o idee ar putea fi aceea să intri la Muzeul Sexului. E la "doi pași" distanță și e chiar distractiv, dacă nu chiar incitant (smiley cu sprâncenele ridicate) ...

Mulți ani un simbol al iubirii, Podul Artiștilor, cunoscut mai degrabă în limba franceză ca Pont des Arts, nu mai este de o scurtă perioadă de timp o atracție atât de mare. De ce? Fiindcă nu mai există lacătele pe care tinerii din lumea întreagă le-au ferecat aici! Primăria a luat decizia să le taie și să înlocuiască gradenele de fier cu niște banale planșe din sticlă. Pont des Arts se găsește în zona Muzeului Luvru, în direcția către Catedrala Notre Dame. El a fost construit peste Sena la ordinul lui Napoleon între 1802 și 1804, iar în anul 1991 a intrat în patrimoniul UNESCO. Așa cum este acum, Pont des Arts nu este mai spectaculos ca un pod peste râul Argeș, să zicem... E un simplu pod. Un pod din Paris. Pe care scândurile mai și scârțâie, deși par destul de noi... Iar balustradele sunt unele banale, din fier nici măcar forjat, vopsite într-un verde neutru, murdar. Ceea ce făcea atractiv Pont des Arts până mai acum câteva luni erau lacătele iubirii, colorate diferit și inscrip...

În mitologia greacă, Câmpiile Elizee formau acel tărâm paradisiac la capătul lumii, unde se aflau pășuni înfloritoare și o primăvară veșnică, unde nu era caniculă și nici nu ploua și unde Zefirul doar adia pentru a-i răcori pe zei și eroi, cei merituoși care își clăteau fruntea în apele pline de nectar ale râului Lethe. În ziua de azi, Câmpiile Elizee formează acel bulevard lung și lat din mjlocul Parisul, unde se află parcuri de un verde nemaintâlnit și o primăvară veșnică, dar unde e destul de frig fiindcă plouă la fiecare sfert de oră și unde Sena mângâie ruinele unor muzee ce adăpostesc povești și creații ale zeilor și eroilor nemuritori. Champs-Elysee. Cel mai celebru bulevard din lume! Îmi vin în minte câteva comparații pe care să le fac, dar practic nu există nimic care să merite să-i stea alături. Parisul are zeci, dacă nu sute, de atracții, dar primul pe lista de priorități a oricărui turist ar trebui să fie o plimbare pe Champs-Elisee. Iar dacă vrei să-i plătești tributul...

După cu probabil vă dați seama, sparg puțin "monotonia" jurnalului meu cu amintiri şi trăiri din Paris, fiindcă au fost două zile de meci consecutive şi nu am avut timp să mă dedic unui episod. Aşa că o să las şi aici, pe blog, un articol pe care l-am postat pe pagina de internet arges-sport , scris tot la Paris, articol care a beneficiat de peste 25 de share-uri pe Facebook şi 8.000 de vizualizări pe net, cifre incredibile pentru un site care nu are decât două săptămâni de la lansare. Povestea articolului este scurtă, dar interesantă. Cătălin, colegul meu de excursie, a găsit un France Football vechi la anticari, l-a cumpărat şi înăuntrul lui am găsit un articol elogios la adresa lui Dobrin. Vă imaginați surpriza incredibilă, mai ales că poza este inedită pentru presa din România. Aveți aici link-ul articolului, dar pentru eternitate, şi pentru cei care nu au accesat încă site-ul, o să-l las şi aici pe blog: http://arges-sport.ro/index.php/euro-2016/238-exclusivitate-...

După ce m-am instalat, ca orice om normal ce sunt ar fi trebuit ca a doua zi să ies și eu prin împrejurimi, ca să văd unde locuiesc, ce magazine sau stații am aproape, cum e neighbourhudu'... Dar de unde? Eu abia în penultima mea zi de locuit la Paris am luat la picior parcul lângă care era situat apartamentul nostru! Însă, ca să păstrez o oarecare cronologie literară, am să scriu acum despre el. Da, o să scriu acum și pentru că m-a impresionat! Am stat în zona de Nord-Est a Parisului. Am găsit apartamentul acesta pe internet, pe site-ul gites-de-france și singurul motiv pentru care l-am ales a fost că avea legături bune de metrou cu cele două stadioane la care aveam treabă, Stade de France St. Denis și Parc de Princes. Dar nu mi-am închipuit că zona este atât de fermecătoare! Zău, că dacă voi mai veni vreodată în Paris pentru o perioadă mai îndelungată, voi alege tot Pont de la Villette, dar atunci chiar voi încerca să și beneficiez de frumusețea și facilitățile acestui parc. ...