EUROJURNAL (1) - Pregătirile
Sună ciudat, dar ultimele două săptămâni înainte de plecarea spre Franța le-am trăit în stări contradictorii. Pe cât de mult și grea mi se părea așteptarea, pe atât de indiferent eram cu privire la strângerea documentelor, pregătirea bagajului și adunarea de informații.
Biletele de tren și avion, rezervările apartamentelor unde urma să locuiesc împreună cu prietenul Cătălin Tudose, precum și toate acreditările erau deja stabilite încă din luna martie. Entuziasmul s-a stins însă de atunci și m-am trezit cu câteva zile înainte că nu mi-am scos de pe internet niciun plan de metrou, orar de tren sau alte informații necesare. Singurul lucru pe care l-am făcut cu adevărat pentru această excursie a fost să îmi cumpăr o carte în limba franceză, una ușurică, pentru a încerca pe ultima sută de metri să îmi reamintesc limba franceză, pe care nu o mai exersasem din facultate!
Anul 2016: ai nevoie doar de net și telefon
Și cu toate acestea, cum spuneam, eram foarte nerăbdător să plec. Perspectiva a 7 zile la Paris și 9 la Lyon era destul de încântătoare, nu? Doar când te gândești ce poți face în aceste două orașe mari, în afară de activitățile legate de EURO, și parcă îți vine cheful pe drum...
Și, da! La un moment dat mi-a venit cheful! În chiar preziua plecării. Am intrat pe aplicația oficială a UEFA și am găsit acolo absolut tot la care mă gândeam cu groază: planuri, tarife, orare, oportunități de a face turism! Cât de simplu este în ziua de azi să te aventurezi acolo unde nu ai mai fost niciodată! Practic, nu ai nevoie decât de o aplicație pe telefon și semnal de net, et voila! Nu a fost nevoie să scot la imprimantă decât check-in-ul de avion, în rest am băgat "hărțile" în buzunarul de la piept și... dus am fost!
Mai mult de 24 de ore de nesomn
Plecarea a fost mai grea decât mă așteptam, asta deoarece avionul spre Paris era programat să decoleze la 7:55. Astfel că am plecat din Pitești la 3:30 noaptea cu Metrobus, acel serviciu de transport nou înființat, care promite bilete de autobuz până la Otopeni cu 1 euro! Eh, n-a fost chiar 1 euro, dar nici scump, am dat undeva în jur de 6-7 euro, fiindcă se taxează separat bagajul. Voiam să dorm puțin în avion, dar... nicio șansă.
Ajuns la Paris, pe aeroportul Beauvais (cca 80 km distanță de Paris), am luat un autobuz până în centrul capitalei Franței, iar de acolo am schimbat două metrouri pentru a ajunge la stadionul Stade de France. Acesta este în afara Parisului, în localitatea St. Denis, un fel de Pipera bucureșteană, o localitate care îmbină clădirile moderne de birouri și locuințele noi și de lux cu drumuri desfundate și multă mizerie.
Am cărat bagajul cu mine la Centrul de Acreditare, pentru a-mi lua cele necesare de la UEFA, apoi am intrat în stadion și la centrul de presă, unde nea Puiu a ținut conferința de presă oficială (și obligatorie) dinaintea unui meci oficial (cel cu Franța). Tot așa, cu bagajul după mine și nedormit...
Apoi ia și scrie, vorbește la telefon cu o mulțime de persoane care vor să știe dacă ai ajuns și cum e la Paris, pleacă spre apartamentul pe care l-ai închiriat ca să te întâlnești la ora 20 cu proprietara, schimbă iar două metrouri et enfin, voila!
Abia seara mi-am dat seama că nu am mâncat absolut nimic și nu am dormit muuult mai mult de 24 de ore! Dar nu-i nimic, aventura la Paris abia începea!
Biletele de tren și avion, rezervările apartamentelor unde urma să locuiesc împreună cu prietenul Cătălin Tudose, precum și toate acreditările erau deja stabilite încă din luna martie. Entuziasmul s-a stins însă de atunci și m-am trezit cu câteva zile înainte că nu mi-am scos de pe internet niciun plan de metrou, orar de tren sau alte informații necesare. Singurul lucru pe care l-am făcut cu adevărat pentru această excursie a fost să îmi cumpăr o carte în limba franceză, una ușurică, pentru a încerca pe ultima sută de metri să îmi reamintesc limba franceză, pe care nu o mai exersasem din facultate!
Anul 2016: ai nevoie doar de net și telefon
Și cu toate acestea, cum spuneam, eram foarte nerăbdător să plec. Perspectiva a 7 zile la Paris și 9 la Lyon era destul de încântătoare, nu? Doar când te gândești ce poți face în aceste două orașe mari, în afară de activitățile legate de EURO, și parcă îți vine cheful pe drum...
Și, da! La un moment dat mi-a venit cheful! În chiar preziua plecării. Am intrat pe aplicația oficială a UEFA și am găsit acolo absolut tot la care mă gândeam cu groază: planuri, tarife, orare, oportunități de a face turism! Cât de simplu este în ziua de azi să te aventurezi acolo unde nu ai mai fost niciodată! Practic, nu ai nevoie decât de o aplicație pe telefon și semnal de net, et voila! Nu a fost nevoie să scot la imprimantă decât check-in-ul de avion, în rest am băgat "hărțile" în buzunarul de la piept și... dus am fost!
Mai mult de 24 de ore de nesomn
Plecarea a fost mai grea decât mă așteptam, asta deoarece avionul spre Paris era programat să decoleze la 7:55. Astfel că am plecat din Pitești la 3:30 noaptea cu Metrobus, acel serviciu de transport nou înființat, care promite bilete de autobuz până la Otopeni cu 1 euro! Eh, n-a fost chiar 1 euro, dar nici scump, am dat undeva în jur de 6-7 euro, fiindcă se taxează separat bagajul. Voiam să dorm puțin în avion, dar... nicio șansă.
Ajuns la Paris, pe aeroportul Beauvais (cca 80 km distanță de Paris), am luat un autobuz până în centrul capitalei Franței, iar de acolo am schimbat două metrouri pentru a ajunge la stadionul Stade de France. Acesta este în afara Parisului, în localitatea St. Denis, un fel de Pipera bucureșteană, o localitate care îmbină clădirile moderne de birouri și locuințele noi și de lux cu drumuri desfundate și multă mizerie.
Am cărat bagajul cu mine la Centrul de Acreditare, pentru a-mi lua cele necesare de la UEFA, apoi am intrat în stadion și la centrul de presă, unde nea Puiu a ținut conferința de presă oficială (și obligatorie) dinaintea unui meci oficial (cel cu Franța). Tot așa, cu bagajul după mine și nedormit...
Apoi ia și scrie, vorbește la telefon cu o mulțime de persoane care vor să știe dacă ai ajuns și cum e la Paris, pleacă spre apartamentul pe care l-ai închiriat ca să te întâlnești la ora 20 cu proprietara, schimbă iar două metrouri et enfin, voila!
Abia seara mi-am dat seama că nu am mâncat absolut nimic și nu am dormit muuult mai mult de 24 de ore! Dar nu-i nimic, aventura la Paris abia începea!
Comentarii