EUROJURNAL (3): Dobrin, elogiat de France Football din 1967

După cu probabil vă dați seama, sparg puțin "monotonia" jurnalului meu cu amintiri şi trăiri din Paris, fiindcă au fost două zile de meci consecutive şi nu am avut timp să mă dedic unui episod. Aşa că o să las şi aici, pe blog, un articol pe care l-am postat pe pagina de internet arges-sport, scris tot la Paris, articol care a beneficiat de peste 25 de share-uri pe Facebook şi 8.000 de vizualizări pe net, cifre incredibile pentru un site care nu are decât două săptămâni de la lansare.

Povestea articolului este scurtă, dar interesantă. Cătălin, colegul meu de excursie, a găsit un France Football vechi la anticari, l-a cumpărat şi înăuntrul lui am găsit un articol elogios la adresa lui Dobrin. Vă imaginați surpriza incredibilă, mai ales că poza este inedită pentru presa din România.

Aveți aici link-ul articolului, dar pentru eternitate, şi pentru cei care nu au accesat încă site-ul, o să-l las şi aici pe blog:
http://arges-sport.ro/index.php/euro-2016/238-exclusivitate-france-football-din-1967-il-elogia-pe-un-tanar-anonim-nicolas-dobrin

France Football din 1967 îl elogia pe un tânăr anonim Nicolas Dobrin!

Descoperire senzațională! În numărul din data de 21 martie 1967, care prefața meciul amical Franța - România de acum aproape 50 de ani, la mijlocul ziarului am găsit un articol elogios la adresa lui Nicolae Dobrin, cel mai mare jucător român din toate timpurile! Într-o plimbare făcută azi pe celebrul bulevard Champs-Elysees, colegul nostru Cătălin Tudose a avut incredibila inspirație de a achiziționa cu 5 euro un număr de colecție din cea mai cunoscută revistă de fotbal de pe glob, France Football. 

 “Jucătorul român nr. 1“

“Nicolas Dobrin, șef la 20 de ani“

     Ajuns la numărul 1097, după 22 de ani de apariție, France Football-ul din 1967 face pe larg o avancronică a confruntării dintre Franța și România, care avea să aibă loc chiar a doua zi pe Parc de Princes (acolo unde pe 15 iunie vom întâlni Elveția la EURO 2016). Meciul avea să se termine cu victoria tricolorilor noștri, 2-1, prin golurile marcate de Frățilă și Dridea. Prima pagină este dedicată în întregime antrenorului lor din acel moment, fostul mare atacant Just Fontaine, cel care a rămas în istorie ca cel mai bun marcator la un campionat mondial, cu 13 goluri înscrie la Mondialul din Suedia, din 1958 (acolo unde a debutat Pele, la vârsta de 17 ani).
     Însă, la mijlocul ziarului, alături de avancronică și alte comentarii tehnice, găsim și două articole dedicate antrenorului Ștefan Covaci și jucătorului pe care jurnaliștii francezi îl considerau a fi “numărul 1“ din echipa României: Nicolas Dobrin. De altfel, de Dobrin și de Ghergheli le era cel mai frică francezilor, ei scriind într-un articol alăturat că naționala noastră va fi foarte ofensivă dacă îi va avea în teren pe cei doi, cu precădere pe Dobrin, care “știe să primească pase și să le transforme în acțiuni periculoase, dar și să distribuie pase pentru colegii lui din atac“

Traducerea articolului

Românii vorbesc de Nicolas Dobrin cu mândrie. El este, spun ei, cel mai bun produs a ultimei generații de speranțe, cea care a fost formată cu patru ani în urmă grație unei munci de căutare serioasă.Născut la 26 august 1967 la Pitești (clubul său de origine), Dobrin și-a făcut un debut sclipitor la echipa națională de juniori în decursul anului 1964 contra Turciei. Doi ani mai târziu, el debuta în selecționata A contra Germaniei de Vest, unde avea să se impună cât mai curând. Publicul marseiez care l-a văzut în turneul pe care Dinamo Pitești l-a făcut în compania lui Olimpique Marseille nu a uitat spectacolul pe care l-a oferit și măiestria tehnică pe care a demonstrat-o. Dobrin nu are decât 20 de ani (nota traducătorului - de fapt nu avea nici 19 ani și jumătate), dar el posedă o certă siguranță, o virtuozitate într-adevăr în a controla mingea, a dribla, iar pasele lui sunt impresionante. Stângaci 100%, el este capabil precum toți stângacii (Theo, Piantoni, Sivori, Pușkaș) să pună pe contre-piede cele mai surprinzătoare, să realizez cârligele cele mai scurte și să alerge în toate unghiurile. Nu este el foarte rapid în demaraj, dar reușește cu mingea la picior să schimbe instantaneu cadența și să se angajeze irezistibil în coasta apărării adverse.
     Dobrin este foarte solid ancorat pe gazon. Centru său de greutate este foarte jos, brațele îi sunt scurte, bustul lung, gambele sunt foarte musculoase. Toate acestea îi conferă o rezistență la cele mai mari șocuri.În ultima perioadă, Dobrin a fost foarte solicitat, clubul său Dinamo Pitești participând la Metropacup și efectuând nu puține deplasări. Pe de altă parte, liderul jucătorilor români este de câteva luni în serviciul militar, ceea ce i-a perturbat viața de tânăr căsătorit.Dar selecționerii români nu puteau concepe o echipă națională fără speranța lor numărul 1 de a deveni un fotbalist de clasă europeană.

Ce realizase Dobrin până în martie 1967

     Intenția ziariștilor din Hexagon de a-i dedica lui Nicolae Dobrin un articol în prestigiosul France Football este cu atât mai ciudată cu cât Nicolae Dobrin nu realizase foarte multe lucruri în carieră. Însă asta dovedește faptul că francezii acordau pe vremea aceea o mare atenție fotbalului românesc la nivel de cluburi. Pe Dobrin l-au descoperit în celebra dublă dintre FC Argeș și Toulouse din Cupa Orașelor Târguri, în 1966. În tur, francezii au câștigat cu 3-0, dar în manșa secundă disputată la Pitești, Nicolae Dobrin și-a scos la iveală geniul. În minutul 49, scorul era 1-1, dar o lovitură de cap a lui Dobrin a reaprins speranțele argeșenilor. A fost “scânteia care a reaprins flacăra optimismului“, așa cum scria Sportul Popular în cronica de a doua zi. FC Argeș a învins cu un fantastic 5-1 și Dobrin a devenit brusc un star în devenire pentru jurnaliștii francezi.

- 1961: debutul în Divizia A la vârsta de 14 ani și 10 luni;
- 1964: primul gol în Divizia A pentru Dinamo Pitești
- 1966: debutează în echipa națională într-un meci cu RFG
- la ora meciului cu Franța, avea doar 8 selecții în naționala României și doar un singur gol, cu Italia (3-1 pentru Italia în noiembrie 1966).

Intuiție fantastică a jurnaliștilor francezi

Să remarcăm intuiția fantastică a francezilor, care i-au promovat pe cei doi români la data la care ambii erau niște iluștri necunoscuți. Însă, amândoi aveau să scrie istorie peste câțiva ani atât în fotbalul românesc, cât și în cel european! Ștefan Covaci va cuceri Cupa Campionilor Europeni cu Ajax Amsterdam în 1972 și 1973, Supercupa Europei și Cupa Intercontinentală, apoi va conduce timp de 2 ani Naționala Franței și 4 ani pe cea a României, iar la final de carieră va antrena formația franceză AS Monaco, înainte ca aceasta să intre timp de 8 ani pe mâna lui Arsene Wenger!

Altă legătură cu o legendă a Argeșului

Exact în numărul în care e prezentat Dobrin, France Football îl omagiază pe Bobby Charlton, cel care a câștigat Balonul de Aur în anul 1966. Întâmplarea face ca doi ani mai târziu după adjudecarea prestigiosului trofeu, Bobby Charlton să joace la București cu naționala Angliei un meci amical în compania României. Partida s-a terminat la egalitate, 0-0, dar pentru FC Argeș ea are o însemnătate deosebită. Căpitanul naționalei tricolore a fost Bebe Barbu, fostul fundaș de fier al alb-violeților. În această calitate, regretatul Bebe Barbu a făcut schimb de fanioane la centrul terenului cu cel care avea să câștige câteva luni mai târziu titlul de Balonul de Aur!

Inedit

- France Football este un bisăptămânal care apare marțea și vinerea neîntrerupt, din 1946 și până astăzi.
- France Football mai este cunoscut și ca revista care acordă încă din anul 1957 premiul Balonul de Aur.
- Cu doar 2 zile înainte de meciul Franța - România, de la EURO 2016, cotidianul L‘Equipe a scris că Nicolae Dobrin a fost cel mai bun fotbalist român din toate timpurile, înaintea lui Gheorghe Hagi, Gică Popescu, Marius Lăcătuș și Ladislau Boloni.
- La capitolul “Inedit“ putem integra și titlul unui alt articol găsit în acest număr din France Football: “Martial, viitorul Suarez“. Desigur, este vorba despre doi foști mari jucători spanioli din anii 60, dar interesant este că în zilele noastre avem un Martial foarte tânăr (francezul de la Manchester United) și un Suarez extrem de consacrat (uruguayanul de la FC Barcelona)