Week-end la -20 de grade
Pasionat de soare şi iubitor de caniculă, am îndurat zilele astea cel mai îngrozitor frig din viaţa mea! Am fost invitat de nişte prieteni cool la munte, să gust puţin din traiul lor ardelenesc, condimentat cu mâncăruri tradiţionale, vin fiert şi mult bun simţ. M-am simţit excelent (nu neapărat pentru faptul că nu am scos un ban din buzunar), singurul impediment fiind doar gerul polar de la munte. Nici măcar traficul de pe DN1 (din fericire am parcurs doar câţiva zeci de kilometri) nu m-a disperat prea tare, pentru că oricum noi, românii, suntem nişte masochişti big time! Cum altfel se poate explica faptul că m-am uitat trei zile la Realitatea şi am comentat imaginile din elicopter, după care m-am suit în maşină şi m-am băgat şi eu la coadă? Idiot...
În prima zi am asistat la dispariţia (prin îmbucătură) unui purceluş de lapte bine prăjit pe proţap. Pregătit trei zile în baiţ (am aflat că e un lichid preparat din apă, lapte, miere şi condimente), puiuţu' s-a pus la proţap şi pârlit intens, după zeci de reguli foarte complicate. De-aia sunt ardeleni frate, oamenii îşi fac mâncarea cu grijă, când la noi un grătar banal ar fi rezolvat problema! Cărniţa tăiată direct de pe porc, şoriciul şi costiţele au fost incredibile, n-am mâncat niciodată ceva asemănător. Apoi decorul, undeva într-o pădure de lângă Codlea, a meritat tot gerul de vreo -20 de grade îndurat...
Apoi ne-am mutat la o vilutză de lângă Breaza, pe nişte dealuri unde ai impresia că niciun om nu a trecut vreodată, să lăsăm mâncarea să se aşeze la un rummy de 10-12 ore şi la bârfele de rigoare. M-am îmbolnăvit din nou de peisajele incredibile pe care le are ţara asta violată de cei care o locuiesc... Dar şi de ger... Nu pot povesti chiar tot, ideea e că atunci când ai posibilitatea, indiferent când, unde, cum, cât timp şi cât de frig ar fi, e indicat să admiri frumuseţile, pentru că nu se ştie cât vor mai rezista, sau cât vom mai trăi noi ca să le vedem... Pentru conformitate, adaug şi ceva poze.
În prima zi am asistat la dispariţia (prin îmbucătură) unui purceluş de lapte bine prăjit pe proţap. Pregătit trei zile în baiţ (am aflat că e un lichid preparat din apă, lapte, miere şi condimente), puiuţu' s-a pus la proţap şi pârlit intens, după zeci de reguli foarte complicate. De-aia sunt ardeleni frate, oamenii îşi fac mâncarea cu grijă, când la noi un grătar banal ar fi rezolvat problema! Cărniţa tăiată direct de pe porc, şoriciul şi costiţele au fost incredibile, n-am mâncat niciodată ceva asemănător. Apoi decorul, undeva într-o pădure de lângă Codlea, a meritat tot gerul de vreo -20 de grade îndurat...
Apoi ne-am mutat la o vilutză de lângă Breaza, pe nişte dealuri unde ai impresia că niciun om nu a trecut vreodată, să lăsăm mâncarea să se aşeze la un rummy de 10-12 ore şi la bârfele de rigoare. M-am îmbolnăvit din nou de peisajele incredibile pe care le are ţara asta violată de cei care o locuiesc... Dar şi de ger... Nu pot povesti chiar tot, ideea e că atunci când ai posibilitatea, indiferent când, unde, cum, cât timp şi cât de frig ar fi, e indicat să admiri frumuseţile, pentru că nu se ştie cât vor mai rezista, sau cât vom mai trăi noi ca să le vedem... Pentru conformitate, adaug şi ceva poze.
Comentarii