Luna Dan Brown
Luna august a fost pentru mine "Luna Dan Brown" în ceea ce priveşte lectura. Nu exclusiv, fiindcă am strecurat printre cărţile acestuia şi alte titluri... Şi a fost o lună frumoasă! Am lecturat patru cărţi ale lui Dan Brown: Conspiraţia, Fortăreaţa Digitală, Îngeri şi Demoni şi Codul lui Da Vinci. Aşa cum era de aşteptat, ultima a fost cea mai mişto, caut acum să găsesc Simbolul Pierdut...
Ca un fost (şi, probabil, viitor) jurnalist, am fost atras în primul rând la cărţile lui Dan Brown de documentarea perfectă pe care a făcut-o! Aşa ceva mai rar, a riscat, mai ales în Conspiraţia şi în Fortăreaţă, să devină plictisitor şi să-şi piardă cititorul cu amănunte de specialitate şi cu termeni de neînţeles. De altfel, cele două mi se par şi foarte asemănătoare, un punct în minus pentru faptul că personajele şi acţiunea par a fi ca două picături de apă. Probabil că ele au fost scrise la câţiva ani distanţă, dar eu, care le-am citit cam în acelaşi timp, am sesizat că fata e identică, intriga la fel, ca şi personajul negativ, suspus într-o agenţie secretă a Statelor Unite (NRO vs NSA).
În schimb, Îngeri şi Demoni şi Codul lui Da Vinci au făcut toţi banii (expresie inutilă, întrucât cărţile le-am împrumutat de la Bibliotecă). Nu ar avea rost să mă apuc acum să povestesc acţiunea sau să fac sinopsisuri, toată lumea le-a citit sau măcar a văzut filmele. Acţiunea e excelentă, personajele, la fel, deja Robert Langdon e un fel de erou.
N-aş putea spune că Dan Brown a devenit scriitorul meu preferat, dar îmi place stilul lui foarte mult. Ast şi pentru că mi-a plăcut întotdeauna să intru în miezul societăţilor secrete (gen Masoneria), sau să citesc despre ele.
Ca un fost (şi, probabil, viitor) jurnalist, am fost atras în primul rând la cărţile lui Dan Brown de documentarea perfectă pe care a făcut-o! Aşa ceva mai rar, a riscat, mai ales în Conspiraţia şi în Fortăreaţă, să devină plictisitor şi să-şi piardă cititorul cu amănunte de specialitate şi cu termeni de neînţeles. De altfel, cele două mi se par şi foarte asemănătoare, un punct în minus pentru faptul că personajele şi acţiunea par a fi ca două picături de apă. Probabil că ele au fost scrise la câţiva ani distanţă, dar eu, care le-am citit cam în acelaşi timp, am sesizat că fata e identică, intriga la fel, ca şi personajul negativ, suspus într-o agenţie secretă a Statelor Unite (NRO vs NSA).
În schimb, Îngeri şi Demoni şi Codul lui Da Vinci au făcut toţi banii (expresie inutilă, întrucât cărţile le-am împrumutat de la Bibliotecă). Nu ar avea rost să mă apuc acum să povestesc acţiunea sau să fac sinopsisuri, toată lumea le-a citit sau măcar a văzut filmele. Acţiunea e excelentă, personajele, la fel, deja Robert Langdon e un fel de erou.
N-aş putea spune că Dan Brown a devenit scriitorul meu preferat, dar îmi place stilul lui foarte mult. Ast şi pentru că mi-a plăcut întotdeauna să intru în miezul societăţilor secrete (gen Masoneria), sau să citesc despre ele.
Comentarii