Faceți căutări pe acest blog

marți, 29 octombrie 2013

"Operaţiunea Balcoanele" continuă

După o zi la dentist şi două de Sf. Dumitru, am reluat "Operaţiunea Balcoanele". Am intrat astfel în faza a II-a a operaţiei estetice de înfrumuseţare a balcoanelor

Spusesem ceva mai jos că aplicarea plăcilor de poliester mi s-a părut cel mai simplu lucru dintre cele care vor urma. Ei bine, îmi retractez ideea, fiindcă gletuirea mi se pare chiar mai simplă! Şi care ia şi mai puţin timp. Practic, dacă eu mă descurc atât de uşor în termoizolarea balcoanelor, stau şi mă întreb de ce meseriaşii iau atât de mulţi bani, sunt atât de "afectaţi" de munca pe care o fac, de ce durează atât de mult şi, mai ales, de ce fac lucrarea atât de prost?

Să continuăm jurnalul operaţiunilor, de data asta din faza a II-a:

1. Fixarea colţarilor. Colţarii sunt primii care se fixează. Ţinând cont că bordura de la balcoanele mele era destul de îngustă, am decupat o parte a plasei colţarului, altfel colţul îmi ieşea mult în afară. Cu aceeaşi compoziţie pe care am prezentat-o mai jos (3 litri de apă la jumătate de sac de adeziv - 12,5 kg), se fixează mai întâi colţarul, apoi se nivelează cu gletiera. Dacă nu uitam să dau cu adeziv pe poliester înainte de a pune colţarul, toată operaţia asta dura mai puţin de 30 de minute.


2. Pregătirea plasei. O altă operaţiune ce mi se părea migăloasă s-a încheiat rapid. Nici măcar nu a fost nevoie să măsor plasa înainte de a o tăia, fiindcă aceasta nu trebuie fixată la perfecţie. Este de ajuns să fie prinsă bine. Modul de a face acest lucru este, de asemenea, simplu: Se pun 2-3 ştampile de adeziv pe întreaga suprafaţă cu poliester, apoi se lipeşte plasa pur şi simplu, ţinând cont că în partea de sus trebuie să se întrepătrundă câţiva centimetri cu plasa colţarului.

3. Aplicarea adezivului (gletului). Eu am luat gletul din găleată cu mistria şi l-am pus pe gletieră, după care l-am împrăştiat uniform peste plasă. După ce am acoperit plasa în întregime, am început să nivelez cu gletiera. Aici recunosc că m-am chinuit puţin, fiindcă nu am mişcarea meşterilor din încheietură (cum ar spune tenismenii, nu o am p-aia din poinier). Drept urmare, nu a ieşit zidul chiar perfect, ci cu mici imperfecţiuni, pe care le pot scoate însă după ce se usucă puţin, cu gletiera cu burete.

Cam asta a fost faza a doua. Cum spuneam, m-am speriat degeaba, aveam impresia că va fi mult mai dificil. Acum cred că trebuie să las zidurile să se usuce vreo 48 de ore, după care voi trece la ultima fază, cea a finisării. Curăţenia este o pedeapsă, nu o trecem la etapele de lucru. Aşadar, voi reveni.

Niciun comentariu: