50 Shades Of Grey, probă de sado-masochism
Isteria e aproape de a erupe! Mâine (11 februarie) e avanpremiera celui mai așteptat film din istoria Hollywood-ului, Cinema Trivale proiectându-l cu două zile înainte de premiera oficială ce va avea loc la Los Angeles. Fifty Shades Of Grey (50 de umbre ale lui Grey). De o jumătate de an i se face o intensă reclamă, o strategie de promovare agresivă de care nu au avut parte multe pelicule care au însemnat cu adevărat ceva în industria filmului.
Nu o să mă înghesui să fac rezervare la avanpremieră și nu cred în succesul acestui film, chiar dacă recunosc că succes de box-office va avea din plin. Isteria e prea mare, cum spuneam... Va fi o furtună care se va risipi repede. Nu cred că Fifty Shades Of Grey va rămâne o bornă în istoria Hollywood-ului, așa cum s-a întâmplat cu Basic Instinct, filmul la care se raportează, ca poveste erotică, Umbrele. Nu cred că Jamie Dornan sau Dakota Johnson vor deveni star-icon, așa cum au ajuns Sharon Stone sau Michael Douglas (mă rog, Michael era la ora filmării Basic Instinct un actor consacrat) și, de asemenea, nu cred că vreuna din cele 50 de umbre va călători în timp așa cum au făcut multe din scenele din Basic Instinct.
Sunt catâr sau doar realist? Timpul va spune dacă am acum dreptate sau m-am înșelat. Incitat de reclama care i se făcea, am cumpărat și eu trilogia 50 Shades Of Grey, cele trei volume scrise de E.L. James. Am citit cele 600 de pagini ale primului volum relativ repede, în vreo trei zile de citit efectiv, o săptămână cu totul. Dar nu fiindcă m-ar fi atras foarte tare, ci pentru că e o carte ușoară. De fapt, e chiar MEDIOCRĂ! Scuzați-mi "modestia", dar dacă un editor mi-ar fi dat mie pe mână acest subiect, aș fi scris cartea mult mai incitant.
Cele 50 de umbre ale lui Grey e o înșiruire de fraze banale. Ca de obicei când lecturez o carte, o fac cu pixul în mână, pentru a-mi nota ceva idei sau motto-uri interesante. Aici, nimic! Nu am avut ce remarca! Practic, scriitorul mi-a dat dovada unei crase lipse de inspirație, repetând la nesfârșit niște clișee, și acelea banale: "Nu-ți mai mușca buza de jos, știi ce efect are asupra mea", "Mănâncă, domnișoară Steele" sau "Eu nu fac dragoste". De asemenea, în zeci de pagini plictisitoare ne sunt trântite sute de e-mail-uri fade, în care sunt prezente, parcă pentru a umple paginile, inclusiv adresele de e-mail, subiectele și chiar și semnăturile!
În plus, intriga cărții, cea care a isterizat lumea, se lasă așteptată până pe ultimele pagini și se consumă total neinteresant. E vorba, bineînțeles, de camera roșie a plăcerilor. Suntem "amenințați" de iminenta și incitanta întâlnire cu camera roșie încă din primele capitole, dar așteptarea nu e deloc incitantă, ci plictisitoare. Contractul pentru sex pe care Anastasia trebuie să-l semneze trenează desfășurarea acțiunii, deoarece fata evită să-și dea acceptul, considerând că limitele acceptabile ale sado-masochismului sunt cu mult depășite. Și mai e și virgină...
Și uite așa se consumă acțiunea cărții: printre negocieri, partenerii fac dragoste, se plimbă cu elicopterul, se ceartă și se împacă, mănâncă și apar sporadic în public. Nu mi-o luați în nume de rău, dar regizorul ăla trebuie să fie cel puțin genial ca să scoată ceva din povestea asta molcomă! Probabil se va axa pe scenele de dragoste dintre cei doi, acestea vor fi cele care vor salva cât de cât filmul...
Sado-masochism a fost pentru mine să termin de citit! Din decembrie și până acum, nu am avut curiozitatea să văd ce se întâmplă în următoarele două volume ale trilogiei: 50 de umbre întunecate și 50 de umbre descătușate! O voi face până la urmă, ca să bifez și aceste cărți, dar nu o să mă omor prea tare cu firea, fiindcă nu cred că autorul și-a schimbat stilul. Dacă e să compar Umbrele cu alte best-seller-ururi ale ultimilor ani, acestea sunt la ani lumină distanță ca valoare față de Jocurile Foamei, Saga Amurg sau Millennium.
Sincer, singurul lucru pe care îl aștept de la 50 Shades Of Grey este prestația actriței Dakota Johnson. Pentru cine nu a aflat, Dakota este fata unor actori celebri ai anilor 80, foarte frumoși și iubiți în tinerețe: Don Johnson și Melanie Griffith. Cum ar veni, pentru cei mai tineri decât mine, e fata vitregă a lui Antonio Banderas... Am observat în trailerul filmului o anume inocență inteligent afișată de Dakota Johnson, exact cum a zugrăvit-o și autorul pe eroina cărții. O fată modestă, simplă, care nu excelează prin trăsături fizice sau sex-appeal, îl cucerește pe miliardarul Grey nefăcând nimic, ba din contră, arătând o oarecare indiferență față de încercările repetate de cucerire ale șarmantului magnat american. Atât. Curios și atât...
Nu o să mă înghesui să fac rezervare la avanpremieră și nu cred în succesul acestui film, chiar dacă recunosc că succes de box-office va avea din plin. Isteria e prea mare, cum spuneam... Va fi o furtună care se va risipi repede. Nu cred că Fifty Shades Of Grey va rămâne o bornă în istoria Hollywood-ului, așa cum s-a întâmplat cu Basic Instinct, filmul la care se raportează, ca poveste erotică, Umbrele. Nu cred că Jamie Dornan sau Dakota Johnson vor deveni star-icon, așa cum au ajuns Sharon Stone sau Michael Douglas (mă rog, Michael era la ora filmării Basic Instinct un actor consacrat) și, de asemenea, nu cred că vreuna din cele 50 de umbre va călători în timp așa cum au făcut multe din scenele din Basic Instinct.
Sunt catâr sau doar realist? Timpul va spune dacă am acum dreptate sau m-am înșelat. Incitat de reclama care i se făcea, am cumpărat și eu trilogia 50 Shades Of Grey, cele trei volume scrise de E.L. James. Am citit cele 600 de pagini ale primului volum relativ repede, în vreo trei zile de citit efectiv, o săptămână cu totul. Dar nu fiindcă m-ar fi atras foarte tare, ci pentru că e o carte ușoară. De fapt, e chiar MEDIOCRĂ! Scuzați-mi "modestia", dar dacă un editor mi-ar fi dat mie pe mână acest subiect, aș fi scris cartea mult mai incitant.
Cele 50 de umbre ale lui Grey e o înșiruire de fraze banale. Ca de obicei când lecturez o carte, o fac cu pixul în mână, pentru a-mi nota ceva idei sau motto-uri interesante. Aici, nimic! Nu am avut ce remarca! Practic, scriitorul mi-a dat dovada unei crase lipse de inspirație, repetând la nesfârșit niște clișee, și acelea banale: "Nu-ți mai mușca buza de jos, știi ce efect are asupra mea", "Mănâncă, domnișoară Steele" sau "Eu nu fac dragoste". De asemenea, în zeci de pagini plictisitoare ne sunt trântite sute de e-mail-uri fade, în care sunt prezente, parcă pentru a umple paginile, inclusiv adresele de e-mail, subiectele și chiar și semnăturile!
În plus, intriga cărții, cea care a isterizat lumea, se lasă așteptată până pe ultimele pagini și se consumă total neinteresant. E vorba, bineînțeles, de camera roșie a plăcerilor. Suntem "amenințați" de iminenta și incitanta întâlnire cu camera roșie încă din primele capitole, dar așteptarea nu e deloc incitantă, ci plictisitoare. Contractul pentru sex pe care Anastasia trebuie să-l semneze trenează desfășurarea acțiunii, deoarece fata evită să-și dea acceptul, considerând că limitele acceptabile ale sado-masochismului sunt cu mult depășite. Și mai e și virgină...
Și uite așa se consumă acțiunea cărții: printre negocieri, partenerii fac dragoste, se plimbă cu elicopterul, se ceartă și se împacă, mănâncă și apar sporadic în public. Nu mi-o luați în nume de rău, dar regizorul ăla trebuie să fie cel puțin genial ca să scoată ceva din povestea asta molcomă! Probabil se va axa pe scenele de dragoste dintre cei doi, acestea vor fi cele care vor salva cât de cât filmul...
Sado-masochism a fost pentru mine să termin de citit! Din decembrie și până acum, nu am avut curiozitatea să văd ce se întâmplă în următoarele două volume ale trilogiei: 50 de umbre întunecate și 50 de umbre descătușate! O voi face până la urmă, ca să bifez și aceste cărți, dar nu o să mă omor prea tare cu firea, fiindcă nu cred că autorul și-a schimbat stilul. Dacă e să compar Umbrele cu alte best-seller-ururi ale ultimilor ani, acestea sunt la ani lumină distanță ca valoare față de Jocurile Foamei, Saga Amurg sau Millennium.
Sincer, singurul lucru pe care îl aștept de la 50 Shades Of Grey este prestația actriței Dakota Johnson. Pentru cine nu a aflat, Dakota este fata unor actori celebri ai anilor 80, foarte frumoși și iubiți în tinerețe: Don Johnson și Melanie Griffith. Cum ar veni, pentru cei mai tineri decât mine, e fata vitregă a lui Antonio Banderas... Am observat în trailerul filmului o anume inocență inteligent afișată de Dakota Johnson, exact cum a zugrăvit-o și autorul pe eroina cărții. O fată modestă, simplă, care nu excelează prin trăsături fizice sau sex-appeal, îl cucerește pe miliardarul Grey nefăcând nimic, ba din contră, arătând o oarecare indiferență față de încercările repetate de cucerire ale șarmantului magnat american. Atât. Curios și atât...
Comentarii