50 Shades Of Grey. Un film cu controverse...

... nu controversat, în ciuda discuțiilor interminabile pe care le-a iscat...
Așa cum am anunțat, nu aveam mari așteptări de la acest film, deoarece lecturasem cartea și, în ciuda subiectului "atrăgător", nu reușise să mă atragă stilul autoarei. În paranteză fie spus, între timp E.L. James a fost făcută cu ou și cu oțet, cea mai măgulitoare "laudă" fiind aceea că e o romancieră mediocră. Am lăsat să treacă isteria de la avanpremieră și premieră și am fost azi să văd filmul, cu doar 6-7 puștani în sală.

Am ieșit un pic bulversat, cu o părere neutră. Nu pot să spun că mi-a plăcut, dar nici că mi-a displăcut. Nu zic că m-a dezamăgit, dar nici că m-a încântat. Nu o să mă leg de amănunte fără o prea mare valoare, cum ar fi că Grey are iPhone și nu BlackBerry ca în carte, că prietena Anei e prea bătrână pentru a fi o studentă credibilă, că Grey are păr sub braț și Ana tufiș jos... Nu, altele or să fie criteriile după care voi judeca filmul.

Am citit și eu, la fel ca și voi, o mulțime de opinii și articole, majoritatea critice. Nota pe imdb.com este 4, un barometru ce nu poate fi contestat. Cartea e slabă, dar am scris despre asta aici. Dacă e să mă antepronunț înainte de a-mi scrie recenzia, concluzia generală este că Fifty Shades Of Grey e un film care reflectă întru totul cartea. Adică e slab... Adică e ca și cum ai da pagină cu pagină... Și de ce am totuși intenția de a scrie de bine despre el? Parcă e ceva ce mi-a plăcut, dar nu aș putea spune ce... Dar pot încerca... Și am s-o fac punctând unele aspecte ce mi-au atras atenția:

1. Take what you like. Încep prin a spune că prin toți porii, Fifty Shades Of Grey respiră mesaje subliminale. Pornind de la trailere, continuând cu debutul cuminte al filmului și terminând cu scenele mult-discutate, Fifty Shades Of Grey vrea să vă inoculeze o idee. Curios este că ideea pare a fi lăsată la alegerea fiecăruia, nu este una impusă și asta mi se pare genial. Vă place sexul dur? Luați de aici, Christian Grey are din plin... Vă place romantismul? Iat-o pe Anastasia Steele, îndrăgostiți-vă de ea... Sunteți pentru o relație aventuroasă în doi? Îi avem pe Kate și Eliott ca alternativă... Îți place o viață dusă în lux? Grey te poate face să visezi... Ești așa, mai boem, mai de casă? Părinții celor doi tineri sunt modele de la care te-ai putea inspira... Iată un cârlig de care te poți agăța ca să îți placă acest film.
2. Nuditatea. Este în exces și clar atrage! Dakota Johnson este filmată goală în enorm de multe scene, aproape fără cenzură. De asemenea, sexul este aproape explicit. Și totuși, am spus despre acest film că este plictisitor... Cum ar putea fi un film plictisitor, dacă are atâta sex?, ați putea întreba...
Ei bine, viața mi-a demonstrat că sexul poate fi bun sau rău. Exact și în film: bun sau rău. Mie mi s-a părut că cei doi au avut parte de sex de proastă calitate, dacă e să mă iau după cum au fost filmate scenele. Acum, sincer, decât să o văd pe Anastasia de 20 de ori în sânii goi, aș fi preferat să îi văd tot de atâtea ori umărul dezgolit sau coapsa, dar să simt mai multă emoție. Ceva-ceva s-a reușit la prima scenă, cea a dezvirginării, când Christian mizează și pe factorii atingeri, miros, gust... Culmea e că și în carte, aceasta este cea mai interesantă scenă, ceea ce mă duce cu gândul la lipsa imaginației atât a autoarei, cât și a regizoarei.

Revin la o obsesie a mea: mi se pare mai multă senzualitate în sărutul de la cișmea dintre Gwyneth Paltrow și Ethan Hawke din Great Expectations, decât în filmul Fifty Shades Of Grey. Una-două, hop dezbrăcarea... Una-două, hop în pat! Și asta mă duce la punctul 3!

3. Acțiunea. Cu toții avem o vârstă: eu 40, prietenii mei 28, 35, 40, 43 șamd. Noi, aceștia, recunoaștem că sexul la vârstele noastre nu mai e deloc sau nu mai e ca în adolescență. La 20 de ani săream în pat de 3 ori pe zi (sau pe noapte), o făceam ca sălbaticii, îmbrăcați/dezbrăcați, pe jos/în pat/în bucătărie/sub duș, în parcuri/acasă, băuți/în călduri, practic când și unde ne venea. Știm cu toții că acestea au fost momentele noastre de glorie (sau încă sunt, ale prietenilor mei adolescenți de pe Facebook). Prin urmare, ceea ce face Christian cu Anastasia ne amintește de acele vremuri și e încă un motiv pentru care ar putea să ne placă filmul, așa plictisitor sau slab cum este. Acesta poate fi și motivul pentru care în sălile de cinema au fost enorm de mulți adolescenți, lor li s-a adresat filmul în primul rând.

4. Idealuri. Am surprins în Fifty Shades Of Grey cele două mari idealuri ale femeilor și bărbaților în ceea ce privește o relație. Femeile (întruchipate de Anastasia Steele) își doresc un bărbat puternic, potent financiar, independent, cu legături slabe cu familia, sexy, cu mușchi, aventuros, protector... Bărbații (reprezentați de Christian Grey) vor ca partenera să fie exact ca Ana: mai tânără, mai naivă, dispusă să învețe și să fie condusă, ușor impresionabilă, frumoasă și modestă, cu prea puține sau deloc relații în spate. Touche, am putea spune, Fifty Shades Of Grey ne-a lovit și aici...
5. Dorința. Am văzut pe Facebook reacții dure la adresa sado-masochismului practicat de Christian Grey în film. Bărbații mă pot pune la colț, dar faptul că Grey dădea în Ana ca-ntr-o vacă mi s-a părut de prost gust, deplasat. Un obsedat sexual cu accente de masochism și pedofilie (scena cu împletitul codiței) este de departe cel mai disprețuit tip de bărbat. Și cu toate astea, nu știu de ce, dar femeile au niște dorințe ascunse, niște vise interzise, niște pasiuni nespuse cu parteneri care le domină și le supun la perversiuni. Nu cunosc exemple, dar dacă nu ar fi fost, nu s-ar fi povestit... :D Exact asta este și dilema Anastasiei Steele: știe ce o așteaptă, nu o încântă ideea, dar se aruncă cu capul înainte doar pentru a regreta ce a făcut și a avea după ce plânge noaptea.
O să închei aici, deși aș mai avea multe argumente, imaginația mea nu are limite. Însă simt că transform această părere despre un film într-un volum de critică. Dacă m-ați citit până la capăt, poate că ați înțeles de ce nu pot spune că Fifty Shades Of Grey a fost un film prost. Plictisitor da, dar prost nu! Prostesc da! Și ca argumente pro aș mai putea adăuga două: coloana sonoră a filmului, una foarte bună (good job, Beyonce!) și prestația actriței Dakota Johnson. Exact ca Kristen Stewart în Saga Amurg, Dakota și-a jucat excelent rolul de virgină, apoi novice în fața unui bărbat experimentat și intimidant.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

JURNAL DE CĂLĂTORIE (10): Djurgarden

Am învins balaurul Helicobacter pylori!

Piteștiul nu e în Oltenia!