Canguru'

Azi de dimineaţă am supărat un fan al echipei FC Argeş. Unul dintr-ăia vechi, de pe vremea lui Dobrin. M-am dus în Trivale, să alerg, îmbrăcat cu un tricou al lui Dinamo, cel de campioni, din 2007. După jogging, m-am oprit la fitness, pentru abdomene. Acolo era un bătrânel, care s-a uitat urât la câinii roşii şi mi-a zis: "Tricoul lui Dobrin de ce nu l-ai luat?". I-am zis: "Tricoul lui Dobrin nu ştie să transpire". Omu' s-a supărat, că cică nu mai apreciem valorile, dar eu am vrut să fac un compliment!

Asta auzi, fără oprire, dacă treci prin piaţa Ceair! Parcă şi zgomotul vuvuzelelor era mai plăcut... Ţigări, ţigări, ţigări, ţigări, ţigări, ţigări... Te înnebunesc! Şi nu numai un ţigan, ţigan, ţigan, ţigan, ci toţi fac aşa. Îţi vine să iei doar ca să scapi de gura lor, chit că eşti nefumător! Vlădescule, dă-le cartonaşul roşu pentru sfidare, tragere de timp, faulturi repetate ale bugetului statului şi transferuri ilegale de marfă! Săracii comisari ai Gărzii, ce greu le-o fi să îi găsească pe evazionişti

Şi când te gândeşti că nu aveam de gând să le citesc... Jocurile Foamei şi Sfidarea , primele două părţi din trilogia Jocurile Foamei , a lui Suzanne Collins, mi-au fost recomandate de Oana , care mi le-a şi împrumutat. Am citit sinopsisul de pe coperţi şi nu prea m-a atras. Acolo zicea ceva de o acţiune ce se petrece în viitor, într-un ţinut denumit Panem, care se află cam pe unde e America de Nord acum, ţinut care a rămas după ani întregi de inundaţii şi catastrofe. Mie nu prea-mi plac poveştile astea fanteziste, sunt de părere că dacă e să ne ia dracu', ne ia de tot, nu rămân pe pământ doar nişte privilegiaţi. Apoi, se vorbea despre nişte adolescenţi luaţi cu forţa şi aruncaţi într-o întrecere sângeroasă, urmăriţi de camere tv şi în urma căreia rămâne doar un câştigător, supravieţuitor. Tocmai văzusem pe HBO un film asemănător, care nu mi-a plăcut. Dar am zis, what the fuck, am cerut cărţile, hai să le citesc... Le-am început sâmbătă pe la prânz. Sâmbătă seara, pe la 10, mi-am ...

Şi fiindcă tot am vorbit de câini, să latru ceva şi despre câinii mei roşii... În primul rând nu pot să-mi ascund satisfacţia că, în sfârşit, Dinamo şi-a luat antrenor! Bine dracu' că ieşi Borcea la pensie, că ne mai chinuia cu alte experimente de mâna a doua, gen Bonetti, I şi F Marin, Ţălnar, Augustin, Orac sau mai ştiu eu cine! Dacă a lipsit în mod evident ceva în ultimii trei ani, a fost tehnicianul de valoare. S-a şi văzut în prima etapă, cu Astra, cum Andone a întors jocul, făcând mutările care trebuiau. În plus, cu nea Ando la echipă, s-au potolit şi petrecăreţii. Cel puţin deocamdată... Prinţul Cristea, imperial în primele meciuri. I-a revenit pofta de joc, a slăbit mult şi pune piciorul tare! E clar, tot mâna lui Andone. N'Doye parcă e şi el mai altruist, parcă şi el a dat ceva jos, că de la stat în discotecă se depune grăsime... În sfârşit am scăpat de polul negativ al echipei, Zicu, dar şi de Niculescu. Sincer, ambii îmi erau foarte dragi, dar nu mai ajutau echipa, m...

În timp ce scriam azi un fel de eseu, am avut o revelaţie! Mi-am dat seama că sunt un câine! Sunt un câine pentru că încă tânjesc după joacă şi sunt înnebunit după copii. Sunt un câine pentru că sunt credincios faţă de cei pe care-i iubesc! Sunt un câine pentru că mă hrănesc dintr-o mângâiere sau un simplu alint, iar dacă el nu vine, aştept cuminte... Sunt un câine pentru că nu muşc mâna celui care m-a hrănit. Sunt un câine pentru că toată lumea mă simpatizează, dar nimeni nu mă vrea... Sunt un câine pentru că fac aport către toată lumea care are nevoie de ajutorul meu. Sunt un câine pentru că mă las călcat în picioare de toată lumea, fără ca măcar să mârâi. Sunt un câine pentru că vreau să văd pe toată lumea dând din coadă fericită. Sunt un câine pentru că pisicile fac ce vor din mine... Sunt un câine din foarte multe alte motive...

E, am terminat cartea aşa cum am promis, încă de a doua zi, dar nu am scris nimic pentru că, aproape imediat, m-am apucat de Jocurile Foamei , de Suzanne Collins . Deci Oau! Oau am zis! În 36 de ore am citit 850 de pagini din cele două volume ( Jocurile Foamei şi Sfidarea ), am dormit trei ore în noapte şi m-am trezit la 6 dimineaţa ca să continui lecturarea! Cred că am şi visat acţiunea, de-aia nu am putut să dorm normal. Ca să nu mai zic, că după 6 km de alergare azi de dimineaţă, am avut surpriza să constat că mi se oprise apa... Dar despre Jocuri, mâine, probabil, după ce le termin. Dar nu mi s-a întâmplat niciodată să fiu atât de captivat de o carte! Ei bine, acum Spartacus... O carte aşa şi aşa. Începe bine, captivant, dar devine la un moment dat plictisitoare. Asta pentru că, în cei patru ani de răzvrătire alături de armata sa, Spartacus conduce şi câştigă zeci de lupte importante, pe care le prezintă autorul în amănunt. Şi te saturi, vorba aia, şi de meciuri de fotbal văzute un...

A, scuze, trebuia să pun ghilimele... Da' lasă, că merge şi-aşa... Ieri m-am apucat să citesc Spartacus , cartea! E scrisă de Raffaello Giovagnioli pe la 1850, nu mai ştiu exact şi nu mă puneţi să caut pe wiki ori goo. E foarte mişto, cu parfumul vremii, cu expresii demult prăfuite... Dar nu prea aduce cu filmul, cu serialul pe care l-am urărit pe HBO. Mai multe am să vă povestesc însă mâine, când am s-o termin. Are totuşi fro' 500 de pagini... Vreau să remarc însă unele chestii extrem de interesante şi foarte actuale cu vremurile noastre de acum. Chestii care probabil o să-l intereseze pe al nostru Geocer . De exemplu, cum marele dictator Lucius Cornelius Sulla Felix a confiscat averile şi a făcut curăţenie, lucruri pe care Geocer le-ar aplauda în picioare, dacă s-ar repeta azi: "În vremea proscripţiilor, a omorât 17 consuli, 7 pretori, 60 de edili, 300 de senatori, 1.600 de cavaleri şi 70.000 de cetăţeni". Cu senatorii mai treacă-meargă, "cavalerii" sunt m...