Faceți căutări pe acest blog

joi, 29 iulie 2010

Jocurile Foamei



Şi când te gândeşti că nu aveam de gând să le citesc... Jocurile Foamei şi Sfidarea, primele două părţi din trilogia Jocurile Foamei, a lui Suzanne Collins, mi-au fost recomandate de Oana, care mi le-a şi împrumutat. Am citit sinopsisul de pe coperţi şi nu prea m-a atras. Acolo zicea ceva de o acţiune ce se petrece în viitor, într-un ţinut denumit Panem, care se află cam pe unde e America de Nord acum, ţinut care a rămas după ani întregi de inundaţii şi catastrofe. Mie nu prea-mi plac poveştile astea fanteziste, sunt de părere că dacă e să ne ia dracu', ne ia de tot, nu rămân pe pământ doar nişte privilegiaţi.

Apoi, se vorbea despre nişte adolescenţi luaţi cu forţa şi aruncaţi într-o întrecere sângeroasă, urmăriţi de camere tv şi în urma căreia rămâne doar un câştigător, supravieţuitor. Tocmai văzusem pe HBO un film asemănător, care nu mi-a plăcut. Dar am zis, what the fuck, am cerut cărţile, hai să le citesc...

Le-am început sâmbătă pe la prânz. Sâmbătă seara, pe la 10, mi-am dat seama că nu am mâncat nimic şi nu m-am dat jos din pat! M-am culcat şi m-am trezit duminică la 6, ca să reiau lectura. Eram atât de nerăbdător! Am citit până pe la 14, când am plecat în oraş, apoi am citit din nou până la 3 noaptea, când am adormit cu cartea în mână. Iar luni de dimineaţă, tot la 6, tot fără ceas, pentru ultimul asalt de 100 de pagini din cele 1100 ale celor două volume! Deci wow, ce cărţi!

Nu am fost atras niciodată de o asemenea povestire! Subiectul e interesant, dar rămân la părerea că nu e pe gustul meu. Dar cum povesteşte autoarea, Suzanne Collins, rămâi mască! Te ţine permanent în priză! Dacă şi Stephenie Meyer a spus că aşa ceva nu i s-a întâmplat niciodată!!! Nu am cuvinte să exprim cât de bine sunt scrise cărţile!

Povestea e cam aşa: o adolescentă de 16 ani, Katniss Everdeen, este aleasă să participe la aceste Jocuri ale foamei, nişte întreceri la care sunt aleşi cu forţa 24 de tineri din cele 12 districte ale Panemului. De fapt, la tragerea la sorţi fusese aleasă Prim, sora lui Katniss, dar aceasta se oferă voluntar, fiindcă Prim nu avea decât 12 ani şi era victimă sigură, pe când ea mai ştia să tragă cu arcul, să vâneze... Nevoia a învăţat-o. Alături de ea, din Districtul 12, e ales Peeta, un băiat care dintotdeauna a fost îndrăgostit de Katniss, numai că ea nu avea ochi decât pentru Gale, prietenul ei. Ca să nu mă lungesc, cei doi formează o alianţă. Pentru a înduioşa publicul, cei doi se dau îndrăgostiţi născuţi sub o soartă potrivnică. Şi reuşesc să biruie în arenă, după nişte aventuri care te ţin cu sufletul la gură.

Problema e că ce au făcut ei, au sfidat Capitoliul (puterea), şi de aceea, în volumul al doilea, conducătorii Panemului fac tot ce pot ca să-i distrugă, să-i omoare, şi nu să-i cinstească la fel ca pe nişte învingători, aşa cum era normal. Şi pentru ca să le iasă planul, Capitoliul îi cheamă (obligă) pe amândoi să participe şi la anul, la o nouă ediţie a Jocurilor Foamei, deşi aşa ceva era la limita regulamentului. Problema e că Peeta şi Katniss erau deja iubiţi de întregul popor asuprit al Panemului, iar cutezătoarea lor poveste de dragoste le dăduseră fiorii unei revoluţii, unei revolte. Prin ceea ce fac, prin felul cum se descurcă şi anul acesta în arenă, prin dragostea cu care sunt înconjuraţi de ceilalţi competitori, Katniss şi Peeta devin simbolurile revoluţiei, care va fi descrisă în ultima parte a trilogiei. De-abia aştept să apară! În engleză se numeşte Mockingjay şi va ieşi în SUA pe 24 august.

Singurul lucru care m-a deranjat puţin a fost că această trilogie e scrisă pentru adolescenţii de până în 18 ani. Probabil Suzanne Collins a vrut s-o întruchipeze în Katniss Everdeen pe Ioana D'Arc, am văzut multe asemănări, o Ioana D'Arc mult mai modernă, cu mai multă priză la publicul adolescentin de acum. Chiar m-a distrat că fata spune, la un moment dat, despre o altă fată că "era cam vârstnică, avea 35 de ani"!!! Super! Şi de multe ori, povestirea e naivă, dar merge...

Ce să mai, o carte pe care o recomand tuturor!

4 comentarii:

Ileana Andrei spunea...

Asa am fost eu cu Twilight-cartile. Am citit sute de pagini in cateva zile.

Canguru' spunea...

Cred ca ma apuc si eu de Twilight

Ileana Andrei spunea...

Apuca-te. Nu se compara cu filmele. Le-ai vazut?

Canguru' spunea...

Pe primul, ala dat pe HBO. Frumusel. Filmul, nu "faţă de cretă". Dar nu-mi aduc aminte finalul, ceea ce e bine, daca ma apuc de carti