Faceți căutări pe acest blog

joi, 7 ianuarie 2010

Alt ex-coleg la rând, la criticat

După Alina, a venit rândul altui fost coleg de trust să intre sub lupa Cangurului (o exista aşa ceva?). O să încerc pe cât posibil să critic blogul Emei, şi nu pe Ema, deoarece şi aşa am avut noi unele meciuri în politică şi am impresia că nu prea mă suferă din cauza asta. Dacă e să o critic cu ceva e că pune prea multă patimă în articolele cu subiect politic şi administrativ. Eu, unul, o înţeleg, pentru că şi eu la vârsta ei eram la fel de înverşunat împotriva sistemului. Venind şi din alt regim, aveam alte aşteptări de la politicienii şi primarii care au preluat puterea după Revoluţie. Doream şi eu, ca orice adolescent devenit apoi tânăr cu familie, un sprijin din partea statului, dar nu a fost cazul. Îi uram pe toţi, de la Iliescu la Vadim, de la Petre Roman la Băsescu, Radu Câmpeanu şi Corneliu Coposu, FSN, PSD, PD, PNL, PRM, UDMR, nu-i sufeream pe nici unii. Trăiam cu impresia că doar monarhia salvează România.

Aidoma Emei azi, îi f...m în gură pe toţi. Simţeam că pot schimba lumea, că pot muta munţii din loc, eram tânăr şi n-aveam nimic decât o mare putere de muncă şi dorinţa de a face ceva pentru a avea nu numai eu un viitor, ci şi ţara. Ei bine, nimic nu s-a schimbat, m-am ambalat degeaba, între timp mi-am făcut un rost în viaţă şi i-am băgat în mă-sa pe toţi. Acum nu mai am decât nişte simpatii. Înverşunarea pe care a remarcat-o Ema (şi Raluca) la mine provine doar din dorinţa de a le explica lor că-şi consumă energiile degeaba enervându-se pe guvernanţi, oricum nu vor putea schimba nimic. Ştiu cel mai bine, am trecut prin asta. Am fost înţeles greşit şi mi s-a aplicat o etichetă, mai ales că simpatiile noastre politice nu corespund. Problema e că la mine e doar o plăcere să-i văd pe politicieni luându-se de gât, în timp ce Ema chiar se implică emoţional alături de un om care nu e deloc Mesia'n România, ba din contră. E, asta e, nu mor din atâta lucru. O aştept pe Ema să-mi dea dreptate peste 10 ani.

Revenind la blogul ei, n-ar mai fi nimic de criticat, ci doar de lăudat. Îmi place că dezvăluie amănunte şi situaţii din viaţa ei, tratează ironic societatea şi moravurile acesteia, îmi place că acceptă uşor orice provocare, fie că e profesională, fie că sunt doar nişte concursuri sau joculeţe pe bloguri, citeşte cărţi şi se uită la filme, şi îmi mai place că e foarte fidelă bunelor ei prietene, cu care formează un grup sudat.

Acest comentariu face parte din jocul "Criticat, deci există", la care mai participă următorii: Alina, Geocer, Julie, Iulia, Logatu, Rappa_ru, Silavaracald, Simion Cristian şi Turisticus.

3 comentarii:

Geocer spunea...

Sincer, mie nu mi se pare Ema asa de patimasa cum o descrii tu. Mai patimas imi pari tu. Dar poate ca ma insel, caci nimeni nu e infailibil, nu?

Oana spunea...

Eu, daca nu va trageti de par nu e distractiv. Vreau sange :D

Canguru' spunea...

@ Geocer
Am remarcat in multe dintre articolele Emei scarba tricolora, asa cum ii zic eu. I-am citit toate articolele din mai 2008 incoace. Eu nu am scris atat de mult in aceeasi perioada despre politicieni

@ Oana
Eu ti-am mai spus ca esti vampiritza!