Săniuţa fuge!


Azi am descoperit în sfârşit de ce sunt înnebuniţi copiii după iarnă. Bine, ceva-ceva îmi mai aminteam şi eu din fosta, de mult, copilărie a mea... Iată ce zarvă şi agitaţie a fost toată ziua la geamul meu, şi ce tablou splendid de iarnă am de la ferestrele apartamentului:

Comentarii

silavaracald a spus…
Ei, cum poţi să uiţi aşa de repede una dintre emoţiile noastre primordiale?! Bineînţeles că e frumos. M-aş urca oricând pe-o săniuţă, indiferent câţi ani aş avea.
Splendid peisaj! De nu s-ar vedea blocul ăla din depărtare, aş zice că e la bunicii mei, în judeţul Alba, în Ţara Moţilor!
Unknown a spus…
Eu (datorită nepoțelelor) chiar am practicat aceste sporturi în weekend. Bine, astăzi la serviciu, mă mișc ca un robot... dar nu conteaza.
Canguru' a spus…
@ Teodora
Eu, recunosc, am privit totul ca pensionarii, de la fereastră. Nu mi-e frică să înfrunt gerul, am făcut-o de atâtea ori, dar dacă nu e necesar neapărat, mai bine nu, merci :P
silavaracald a spus…
Dar la un fotbal te-ai fi dus, nu? ;)
Canguru' a spus…
In tricou si maneca scurta!
Canguru' a spus…
... pantaloni scurti trebuia
Teodora a spus…
Ba nu...la bustul gol, asa am vazut eu ca se joaca fotbal in spatele blocurilor!

Postări populare de pe acest blog

Am învins balaurul Helicobacter pylori!

JURNAL DE CĂLĂTORIE (11): Sfântul Erik

Am găsit-o !!!