Faceți căutări pe acest blog

duminică, 24 ianuarie 2010

Săniuţa fuge!


Azi am descoperit în sfârşit de ce sunt înnebuniţi copiii după iarnă. Bine, ceva-ceva îmi mai aminteam şi eu din fosta, de mult, copilărie a mea... Iată ce zarvă şi agitaţie a fost toată ziua la geamul meu, şi ce tablou splendid de iarnă am de la ferestrele apartamentului:

7 comentarii:

silavaracald spunea...

Ei, cum poţi să uiţi aşa de repede una dintre emoţiile noastre primordiale?! Bineînţeles că e frumos. M-aş urca oricând pe-o săniuţă, indiferent câţi ani aş avea.
Splendid peisaj! De nu s-ar vedea blocul ăla din depărtare, aş zice că e la bunicii mei, în judeţul Alba, în Ţara Moţilor!

Teodora spunea...

Eu (datorită nepoțelelor) chiar am practicat aceste sporturi în weekend. Bine, astăzi la serviciu, mă mișc ca un robot... dar nu conteaza.

Canguru' spunea...

@ Teodora
Eu, recunosc, am privit totul ca pensionarii, de la fereastră. Nu mi-e frică să înfrunt gerul, am făcut-o de atâtea ori, dar dacă nu e necesar neapărat, mai bine nu, merci :P

silavaracald spunea...

Dar la un fotbal te-ai fi dus, nu? ;)

Canguru' spunea...

In tricou si maneca scurta!

Canguru' spunea...

... pantaloni scurti trebuia

Teodora spunea...

Ba nu...la bustul gol, asa am vazut eu ca se joaca fotbal in spatele blocurilor!