Faceți căutări pe acest blog

joi, 21 ianuarie 2010

Vorbesc cu pisici moarte

Înainte de Crăciun i-am cumpărat Erikăi o pisică Fur-Real (furiel, pe înţelesu' tuturor), jucărie semi-inteligentă, care la anumite impulsuri face gesturi asemănătoare cu cele ale pisicilor reale: se spală pe lăbuţă, se scarpină de purici în spatele urechii, dă din coadă sau miaună. Miaună de fiecare dată când treci prin faţa ei.

Privită la început ca o ciudăţenie de către cele trei birmaneze, Suzi, Shani şi Kitty, furielu' s-a integrat încet-încet în familie şi acum miaună mai mult decât pisicile adevărate! Bine, e oarecum normal, ţinând cont că am pus-o într-o poziţie în care toată lumea trece prin faţa ei. Azi, obişnuit să vorbesc cu Shani şi Kitty ca cu nişte copii ("Ce e puiu', ţi-e foame?" sau "Pupa-te-ar tata de pisicuţă frumoasă"), m-am trezit că o întreb pe furiel "Ce s-a întâmplat pisi?", atunci când m-a mieunat de câteva ori...

E clar, am nevoie de abonament la Centru' ăla tibetan!

2 comentarii:

Teodora spunea...

Si pisi ce a zis? :)

Canguru' spunea...

Miau :))