Canguru'

Se poate spune că sunt un hater al cinematografiei româneşti. Urăsc filmele româneşti pentru simplul motiv că sunt tembele, au scenarii idioate, idei preconcepute (comunism, ciorbă, urlete şi violență gratuite, securitate, mizerii, scârboşenii şi înjurături) şi calitate a sunetului şi a imaginii execrabilă. Nu de puține ori am spus că nu mă mai uit niciodată la filme româneşti. Şi totuşi, am aşteptat cu nerăbdare primul episod din Valea Mută, de pe HBO. Cu toate că şi HBO-ul m-a dezamăgit crunt cu ultimele două producții, Aferim şi Umbre... Am văzut în trailer că e "altceva". Ei bine, l-am vizionat! Primul episod. E, într-adevăr, altceva. Comparativ cu toate epavele de filme premiate (oare cum, Doamne Dumnezeule?) la Cannes, aş putea spune că e o capodoperă! Dar să ne păstrăm simțul răspunderii şi să zicem că e doar un film normal, un film bun. Este un serial realizat după o poveste polițistă. Dintotdeauna am spus că şansa filmului românesc o reprezintă autorii de rom...

Obişnuit de pe vremea fostului primar să întindă corturi de pomană în centrul oraşului, unde se împărțeau gratis sarmale, mămăligă, țuică şi alte delicatese, actualul primar nu se dezminte şi zi de zi ne aduce aminte că Piteştiul a fost atestat documentar ca un târg.  Oraşul arată groaznic! În loc ca centrul oraşului să fie mândria localității, ca peste tot în lume, la Piteşti este pur şi simplu un bâlci nenorocit, de țară. Corturile oribile pe care le vedem unde dăm cu ochii m-au inspirat să vă spun 10 lucruri mai puțin cunoscute despre Piteşti: 1. Pe surse istorice se spune că un iscusit conducător dac, pe nume Ionichetes, a amplasat un cort pe malul râului Argessis. 2. În realitate, pe 20 mai 1388 are loc prima atestare documentară a Piteştiului. Se pare că Mircea cel Bătrân se afla într-un cort când a scris despre "hotarul Piteştilor". 3. Pe vremea lui Ceauşescu, români din toată țara veneau la Piteşti ca să stea cu zilele la coadă, să-şi cumpere Dacii. Fiin...

Toată lumea vrea să ajungă la Paris. Parisul este obiectivul turistic numărul 1 al Franței, dar nu ar trebui să fie nici singular, nici prioritar. Pentru că există multe alte orașe din Hexagon care merită vizitate, care au farmecul lor aparte, diferit de atmosfera pe care o întâlnești pe bulevardele "orașului iubirii". EURO 2016 mi-a purtat pașii la Lyon, al treilea oraș ca mărime și importanță al Franței. Cei circa 450 de km i-am făcut cu trenul de mare viteză TGV, în condiții de lux și în doar două ore (adică tot atât cât fac de la Pitești la București, 100 de km și un pic). Dacă vreți un sfat de călătorie, rezervați și achitați din timp un bilet de tren pe orice rută din Franța cu TGV-ul, fiindcă prețurile sunt foarte mici. De exemplu, pe Paris - Lyon (400 km, clasa 1, bilet rezervat cu trei luni și jumătate înainte) am achitat 68 de euro, dar am auzit pe cineva care a luat mai din timp și a dat doar 18 euro, în timp ce un Paris - Lille (120 km, bilet cumpărat cu o zi ...

De la început trebuie să spun că am ajuns acasă, aventura mea de 17 zile în Franța s-a încheiat. Cu toate astea, mai am destul de multe povești de spus. Poate că nu vor mai fi la fel de complexe ca atunci când le-am gândit și le-am trăit, dar simt că trebuie să le aștern pe hârtie (aia virtuală) ca să mă pot bucura peste ani de ele. La Paris m-am plimbat, m-am distrat, m-am simțit bine și aș mai fi stat încă vreo lună ca să văd și să fac tot ce îmi propusesem. Dar timpul fiind limitat, am tăiat de pe listă (aia virtuală) multe și am lăsat ca ultimă destinație ATELIERUL BRÂNCUȘI . În plină campanie Brâncuși e al meu , prin care orice român poate să doneze bani pentru achiziționarea Cumințeniei pământului , am ajuns la "Centrul Cultural Georges Pompidou" să vizitez și eu, ca orice concetățean care își respectă valorile, "Atelierul Brâncuși". Brâncuși a fost pentru mine o fascinație de-a lungul timpului. Mai întâi a apărut ca o revelație în viața mea când, pe la ...

Ce aş putea spune eu despre Tour Eiffel şi voi să nu ştiți? Aş putea intra pe Wikipedia şi să mă dau mare, dar vă las pe voi să vă filtrați informația de care aveți nevoie. Tour Eiffel este unul dintre simbolurile cele mai cunoscute din întreaga lume. Nu cred că există om civilizat pe această planetă care să nu identifice turnul ca simbol al capitalei Franței. Este, probabil, cel mai vizitat obiectiv turistic din Paris şi cel mai fotografiat. Spre deosebire de altele, Turnul Eiffel are avantajul de a fi vizibil şi fotogenic atât din apropiere, cât şi din depărtare. Îl poți vedea în splendoarea lui din Grand Roue de Paris, din Busul turistic, de pe cheile Senei, de la ultimul etaj al Sky Tower-ului din cartierul La Defense şi chiar şi din linia de metrou care circulă la suprafață spre Place D'Italie. Nu o să vă dau date tehnice, aşa cum am promis, dar tot o să zic ceva. Există trei categorii de prețuri pentru trei tipuri de vizite. Nu intru în detalii privind reducerile, vor...

Dacă ajungi în Paris, pe lângă drumurile obișnuite la Tour Eiffel, Luvru sau cheiul Senei, este absolut obligatoriu să treci și pe la Moulin Rouge. Măcar pentru poze, așa cum face toată lumea... Ca să intri la un spectacol, trebuie să te țină bine buzunarul: e 150 de euro de persoană! Bine, era coadă la intrare, dar se vorbea doar rusește...  Ok, faci 2, 3, 10, 25 de poze și apoi ce? Să te așezi pe vreuna din terasele din zonă nu e foarte indicat din două motive: 1. Sunt terase exclusiv de bere și, cum nu prea sunt toalete în apropiere, cam miroase a "bere"... dacă mă-nțelegeți! și 2. Dacă se lasă seara, apar niște femei ciudate, urâte, bătrâne și îmbrăcate în batiste, care te invită pe la ele, pe sus. Bleah... Așa... Ce faci în continuare? Ai venit degeaba în zona asta a Parisului pentru câteva poze? Păi o idee ar putea fi aceea să intri la Muzeul Sexului. E la "doi pași" distanță și e chiar distractiv, dacă nu chiar incitant (smiley cu sprâncenele ridicate) ...

Mulți ani un simbol al iubirii, Podul Artiștilor, cunoscut mai degrabă în limba franceză ca Pont des Arts, nu mai este de o scurtă perioadă de timp o atracție atât de mare. De ce? Fiindcă nu mai există lacătele pe care tinerii din lumea întreagă le-au ferecat aici! Primăria a luat decizia să le taie și să înlocuiască gradenele de fier cu niște banale planșe din sticlă. Pont des Arts se găsește în zona Muzeului Luvru, în direcția către Catedrala Notre Dame. El a fost construit peste Sena la ordinul lui Napoleon între 1802 și 1804, iar în anul 1991 a intrat în patrimoniul UNESCO. Așa cum este acum, Pont des Arts nu este mai spectaculos ca un pod peste râul Argeș, să zicem... E un simplu pod. Un pod din Paris. Pe care scândurile mai și scârțâie, deși par destul de noi... Iar balustradele sunt unele banale, din fier nici măcar forjat, vopsite într-un verde neutru, murdar. Ceea ce făcea atractiv Pont des Arts până mai acum câteva luni erau lacătele iubirii, colorate diferit și inscrip...

În mitologia greacă, Câmpiile Elizee formau acel tărâm paradisiac la capătul lumii, unde se aflau pășuni înfloritoare și o primăvară veșnică, unde nu era caniculă și nici nu ploua și unde Zefirul doar adia pentru a-i răcori pe zei și eroi, cei merituoși care își clăteau fruntea în apele pline de nectar ale râului Lethe. În ziua de azi, Câmpiile Elizee formează acel bulevard lung și lat din mjlocul Parisul, unde se află parcuri de un verde nemaintâlnit și o primăvară veșnică, dar unde e destul de frig fiindcă plouă la fiecare sfert de oră și unde Sena mângâie ruinele unor muzee ce adăpostesc povești și creații ale zeilor și eroilor nemuritori. Champs-Elysee. Cel mai celebru bulevard din lume! Îmi vin în minte câteva comparații pe care să le fac, dar practic nu există nimic care să merite să-i stea alături. Parisul are zeci, dacă nu sute, de atracții, dar primul pe lista de priorități a oricărui turist ar trebui să fie o plimbare pe Champs-Elisee. Iar dacă vrei să-i plătești tributul...

După cu probabil vă dați seama, sparg puțin "monotonia" jurnalului meu cu amintiri şi trăiri din Paris, fiindcă au fost două zile de meci consecutive şi nu am avut timp să mă dedic unui episod. Aşa că o să las şi aici, pe blog, un articol pe care l-am postat pe pagina de internet arges-sport , scris tot la Paris, articol care a beneficiat de peste 25 de share-uri pe Facebook şi 8.000 de vizualizări pe net, cifre incredibile pentru un site care nu are decât două săptămâni de la lansare. Povestea articolului este scurtă, dar interesantă. Cătălin, colegul meu de excursie, a găsit un France Football vechi la anticari, l-a cumpărat şi înăuntrul lui am găsit un articol elogios la adresa lui Dobrin. Vă imaginați surpriza incredibilă, mai ales că poza este inedită pentru presa din România. Aveți aici link-ul articolului, dar pentru eternitate, şi pentru cei care nu au accesat încă site-ul, o să-l las şi aici pe blog: http://arges-sport.ro/index.php/euro-2016/238-exclusivitate-...