Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 9 decembrie 2009

Ne-aţi chemat, am venit!

Nu prea am mai avut chef de comentarii politice, dar am promis că-mi voi expune părerile, zic eu pertinente, despre motivul pentru care Băsescu s-a reconfirmat la Cotroceni, şi cum sunt un om de cuvânt, iată...

Pentru mine şi mulţi alţii era clar că Traian Băsescu va pierde în turul al doilea, după scorurile înregistrate la primul scrutin. Nu mă bazam pe electoratul lui Crin Antonescu sau pe susţinerea primită de la ceilalţi candidaţi perdanţi (Hunor, Vadim, Becali), pentru că ştiu clar că oamenii votează în al doilea tur de scrutin după cum le dictează conştiinţa, nu după cum recomandă candidatul preferat prima oară. Simţeam însă scăderea gravă de popularitate a lui Băsescu din ultimii doi ani. Cu toate astea, a fost o surpriză şi pentru mine că a câştigat din nou, aşa că mi-am pus mintea la contribuţie şi m-am întrebat "de ce" şi "cum a fost posibil". Iată un TOP FIVE al gafelor făcute de adversarii lui politici, în opinia mea.

1. CHEMAREA INSISTENTĂ LA VOT. Nu mai e o noutate că de fiecare dată când sunt alegeri, se găsesc cetăţeni care fac apeluri repetate, ne reamintesc faptul că avem datorii morale şi obligaţie civică de a merge la vot. Dar acum, ca niciodată! Cei care îl urăsc pe Băsescu de moarte şi-au închipuit că dacă declanşează o adevărată revoluţie mediatică şi cheamă oamenii "în stradă", îl şi dau jos pe dictator. Dar rezultatul a fost invers: au trezit o masă de votanţi ai lui Băse, adormiţi de stilul neortodox al acestuia de a conduce o ţară. Părerea mea este că cele 4-5 procente în plus de prezenţă faţă de acum două săptămâni au mers direct la Băsescu.

2. SATURAŢIA PÂNĂ LA VOMĂ. Fraţilor, românii sunt telespectatori profesionişti. Uitatul la televizor este una dintre cele mai mari calităţi ale noastre, şi nu putem fi păcăliţi atât de uşor. Ceea ce a făcut Antena 3 în ultimul an şi Realitatea în ultimele două luni a fost prostituţie mediatică. Nu zice nimeni să nu critici, chiar şi fără argumente, aşa cum a făcut A3 zilnic, dar să ajungi să îndemni telespectatorii la ură faţă de ţară şi de instituţiile statului, e deja prea mult. Eu, unul, m-am săturat de Gâdea, Ciutacu, Stan şi Badea până peste cap, deşi îmi erau foarte simpatici până acum vreun an. Îmi venea să vomit, uitându-mă la ei. Au uitat cu totul de deontologie, de echitate, de echilibru, de toate regulile jurnalistice. Atâta venin, atâta violenţă în limbaj... Hei, frână! Dacă nu aţi fi trecut bariera bunului simţ, anteniştilor, aţi fi repurtat un succes imens! Dar a trebuit să vă daţi voi în stambă! Jignirile şi atacurile dure la persoană nu au plăcut oamenilor obişnuiţi.

3. CANDIDATU'. Challengerul slab, ca să nu zic prostănac... Păi să fi fost Oprescu în postura lui Geoană, l-ar fi mâncat de viu pe Băsescu!

4. DEZVĂLUIRILE BOMBĂ! Băsescu bătăuşul, Băsescu violatorul şi Băsescu incendiatorul au fost capitolele savurate tot de anti-băsescieni. Faptul că aşa-zisele dezvăluiri au fost puse pe tapet la ani buni de la comiterea faptelor a născut din nou suspiciuni. Modul grosolan, precipitarea şi regia ieftină din jurul probelor au scârbit din nou. Caseta s-a dovedit a fi o editare clară (a lovit, nu a lovit, nu se ştie, e clar însă că s-a lucrat pe imagini), violul e închipuit (între actul sexual şi naşterea copilului sunt 10 luni şi 22 de zile, ce mamă e aia care naşte la 11 luni), iar despre incendiere a hă-hăit chiar el, cheptăn Băse, la mai multe emisiuni. Făcături ieftine, feed-back pozitiv la români, nu negativ...

5. IEŞIREA LA RAMPĂ A MOGULILOR. Mogulii nu sunt proşti destul dacă nu sunt şi fuduli. Vântu, Voiculescu şi Patriciu s-au luat la întrecere în a lovi în Băsescu, simţind că acesta o ia în jos. Fiecare dintre cei trei au scos capul din bârlog pentru a înfige ei pumnalul în inima animalului rănit, din plăcerea morbidă de a-i fi atribuit lui (Vântu, Voiculescu sau Patriciu) victoria finală. Dar n-au făcut altceva decât să-i enerveze pe români, care se ştie că sunt sensibili până la repulsie faţă de oligarhi. Iar vizita în miez de noapte la casa vântului a fost antologică, în prostia ei, evident...

Faţă de toate astea, Băsescu a tăcut şi a rămas filozof! E, normal, nu a tăcut el, ceva-ceva tot a replicat, dar faţă de potenţialul lui scandalific (ce cuvânt frumos am inventat), tot tăcere se numeşte...

Niciun comentariu: