Medalia de aur la schi

Pfiu, ce mult a trecut de când nu am mai postat nimic! Am fost atât de ocupat, încât nu cred că m-am culcat mai târziu de ora 22 vreo două săptămâni, aşa de obosit am picat.

Şi pentru că ultima mea experienţă relatată aici era despre Erika în tabăra de schi, eu zic să revin acum şi cu câteva detalii şi poze, nu? În primul rând, trebuie spus că am rezistat cu greu tentaţiei de a nu mă duce la Predeal după ea. Timp de două zile mi-a plâns continuu la telefon că nu-i place, că vrea acasă, că s-a plictisit, că nu e ceea ce aştepta. Eu, uşor de impresionat şi de păcălit cum sunt, am muşcat momeala, până când Dana, însoţitoarea de la grădiniţă, mi-a spus să stau liniştit că joacă teatru. Într-adevăr, nu se omoară cu schiul pentru că nu o ajută nimeni (acasă e prinţesă, dacă cere să fie spălată pe picioare, tac'su ia ligheanu' şi se conformează) cu schiurile, cu clăparii, cu ridicatul de pe jos... Dar în rest se distrează de minune la discotecă şi în timpul zilei. Atunci, recitind mesajele voastre, am dat ordin să i se confişte telefonul, iar eu nu am mai sunat-o decât pe Dana. Şi uite aşa Erika a uitat de tati, de greutăţi şi a devenit expertă... Joi, când am fost s-o vizitez, nici nu a vrut să stea cu mine, doar vreo juma' de oră, apoi a plecat pe pârtie. Iar la final mi-a spus că a fost cea mai mişto zi din viaţa ei. Săptămână, mă rog, pentru ea a fost zi...

Acasă a venit cu o medalie de aur la schi şi cu o diplomă. Fiind în timpul Olimpiadei de iarnă, o iau ca pe un semn bun...