A fost odată...

De dimineaţă m-am trezit cu lacrimi în ochi. Rar mi se întâmplă, şi asta din cauza viselor nostalgice pe care le am, la fel de rar. Noaptea trecută (sau mă rog, spre dimineaţă) am avut un vis unic, nici nu ştiu cum să-l denumesc. Am visat o colegă de joacă din perioada pre-primară! Este incredibil, întotdeauna am susţinut că nu am amintiri decât foarte vagi despre copilăria mea dintre 3-6 ani. Eu, unul, nu ştiu foarte multe despre acea perioadă, aproape toate frânturile pe care le am sunt de la clasa I încolo.

Şi totuşi, am visat-o pe Pif! Da, era o prietenă de joacă de aceeaşi vârstă, căreia părinţii mei îi spuneau Pif, iar eu eram Hercule! Cei care ştiu, cunosc! Aseară mi-am adus aminte pentru prima oară în viaţa mea de Pif, practic uitasem de tot de această mică fetiţă. Şi în vis, ca-ntr-o revelaţie, eram atât de bucuros că am regăsit-o după atâţia ani, şi ne împărtăşeam amintiri despre cum ne jucam noi la 5 sau 6 anişori...

Cum s-o interpreta oare asta? Vă jur că niciodată, de la vârsta de 5 sau 6 ani, să spunem, şi până acum nu mi-am amitit niciodată de această Pif. Şi totuşi, în vis, mi-am dat seama că Pif a existat în viaţa mea, dar de 30 de ani nu mai ştiam nimic despre această prietenie din fragedă copilărie.

Vă daţi seama că habar nu am cum aş putea da de această fată, pentru că nu ştiu cum o cheamă şi de unde să încep căutările. Aş vrea ca visul să devină realitate, dar sunt slabe speranţe. Şi totuşi, de unde acest vis? O fi vreo premoniţie?