Jurnal Mondial (6)
Ok, o să mă consideraţi un leneş, că nici nu am scris despre sferturi, şi s-au consumat şi semifinalele, dar am avut de scris ceva mult mai important şi mai atractiv. Am scris de-am rupt, am avut chef şi inspiraţie, sper să nu mă părăsească. Sunt extrem de încântat de ce iese.
Dacă mai are cineva chef să citească, iată, am să-mi spun şi eu părerea despre sferturi şi semifinale. Sunt bucuros că aproape tot ce am previzionat la începutul acestui Campionat a ieşit. De exemplu, că Brazilia actuală e o echipă umflată cu pompa şi că nu va trece de sferturi. Am avut dreptate sau nu? Am mizat pe Olanda şi am intuit bine că Robben şi compania vor face un turneu mare. Cam la fel şi cu Spania. Nu mai spun de Uruguay! Sunt singurul care a anticipat evoluţia excelentă a echipei conduse în atac de cuplul mortal Forlan - Suarez. Chiar mă enervam când comentatorii spuneau că nimeni nu le-ar fi dat vreo şansă. Ei bine, eu am crezut în ei. De Germania nu mai spun, ea e considerată favorită la orice turneu final, poate să participe şi cu juniorii. Singura la care m-am înşelat, dar doar parţial, a fost Argentina. De ce zic parţial? Sigur, am văzut-o marea câştigătoare, iar ea a ieşit în sferturi, dar am atras atenţia că are o apărare de rahat şi că va trebui să marcheze mai multe goluri decât primeşte. Nu a făcut-o, aşa că a pierdut lamentabil.
În sferturi m-am bucurat de calificarea Uruguay-ului, am ţipat de bucurie când Gyan a ratat penalty-ul din minutul 120 şi am triumfat pentru lăncierul meu Suarez, care s-a sacrificat. M-am bucurat şi pentru Olanda, care a demonstrat că poate răpune o echipă tare, aşa cum e Brazilia. Să ştiţi că m-am bucurat şi pentru Germania, fiindcă trebuie să fii tâmpit să nu recunoşti că nemţii au jucat perfect contra Argentinei. De Spania nu mai spun, deşi aş fi aşteptat mai mult de la ea, măcar la meciul ăsta, cu Paraguay-ul.
În semifinale, s-a întâmplat exact ce trebuia. Uruguay-ul nu putea spera la mai mult, deşi a murit frumos: 2-3. Să stai decât în doi jucători, dintre care unul a lipsit la semifinala asta, nu e prea lăudabil. Chiar şi antrenorul Oscar Tabarez a spus că Olanda a marcat un gol din ofsaid, dar nu e supărat, nu putea cere mai mult destinului decât acesta a putut oferi. Adică, nu ar fi meritat să intre în finală în faţa Olandei. În cealaltă semifinală Spania şi-a demonstrat supremaţia europeană, învingând din nou cu 1-0. Să fi devenit Spania noua Italie? Ce e cu Del Bosque? Are o mulţime de valori şi el preferă să câştige doar cu 1-0! A făcut-o de patru ori, parcă, la acest Mondial.
Ok, voi reveni cu concluziile după finala de duminică! Până atunci nu dau un pronostic, doar sper să câştige Olanda, echipa cu care ţin de mic, de când mă ştiu, doar sunt copil Ajax... Dar nu m-aş supăra nici dacă ar câştiga Spania.
Dacă mai are cineva chef să citească, iată, am să-mi spun şi eu părerea despre sferturi şi semifinale. Sunt bucuros că aproape tot ce am previzionat la începutul acestui Campionat a ieşit. De exemplu, că Brazilia actuală e o echipă umflată cu pompa şi că nu va trece de sferturi. Am avut dreptate sau nu? Am mizat pe Olanda şi am intuit bine că Robben şi compania vor face un turneu mare. Cam la fel şi cu Spania. Nu mai spun de Uruguay! Sunt singurul care a anticipat evoluţia excelentă a echipei conduse în atac de cuplul mortal Forlan - Suarez. Chiar mă enervam când comentatorii spuneau că nimeni nu le-ar fi dat vreo şansă. Ei bine, eu am crezut în ei. De Germania nu mai spun, ea e considerată favorită la orice turneu final, poate să participe şi cu juniorii. Singura la care m-am înşelat, dar doar parţial, a fost Argentina. De ce zic parţial? Sigur, am văzut-o marea câştigătoare, iar ea a ieşit în sferturi, dar am atras atenţia că are o apărare de rahat şi că va trebui să marcheze mai multe goluri decât primeşte. Nu a făcut-o, aşa că a pierdut lamentabil.
În sferturi m-am bucurat de calificarea Uruguay-ului, am ţipat de bucurie când Gyan a ratat penalty-ul din minutul 120 şi am triumfat pentru lăncierul meu Suarez, care s-a sacrificat. M-am bucurat şi pentru Olanda, care a demonstrat că poate răpune o echipă tare, aşa cum e Brazilia. Să ştiţi că m-am bucurat şi pentru Germania, fiindcă trebuie să fii tâmpit să nu recunoşti că nemţii au jucat perfect contra Argentinei. De Spania nu mai spun, deşi aş fi aşteptat mai mult de la ea, măcar la meciul ăsta, cu Paraguay-ul.
În semifinale, s-a întâmplat exact ce trebuia. Uruguay-ul nu putea spera la mai mult, deşi a murit frumos: 2-3. Să stai decât în doi jucători, dintre care unul a lipsit la semifinala asta, nu e prea lăudabil. Chiar şi antrenorul Oscar Tabarez a spus că Olanda a marcat un gol din ofsaid, dar nu e supărat, nu putea cere mai mult destinului decât acesta a putut oferi. Adică, nu ar fi meritat să intre în finală în faţa Olandei. În cealaltă semifinală Spania şi-a demonstrat supremaţia europeană, învingând din nou cu 1-0. Să fi devenit Spania noua Italie? Ce e cu Del Bosque? Are o mulţime de valori şi el preferă să câştige doar cu 1-0! A făcut-o de patru ori, parcă, la acest Mondial.
Ok, voi reveni cu concluziile după finala de duminică! Până atunci nu dau un pronostic, doar sper să câştige Olanda, echipa cu care ţin de mic, de când mă ştiu, doar sunt copil Ajax... Dar nu m-aş supăra nici dacă ar câştiga Spania.
Comentarii
:-D... poate e in finala migrare spre vecinul din dreapta al stadionului din Trivale (cum te uiti la el dinspre scari):-D
Era altceva de scris despre FC Arges si eu nu stiu?
By the way, Razvan, La Multi Ani! Scuze pentru intarziere, dar am uitat complet!
Oricum asta e singura sansa pentru club, sa fie nebuni ca Jean, cine crezi ca ar mai misca ceva altfel?!