Înger decăzut

Americanii au o scară a valorilor total diferită de a noastră, a europenilor, sau ca să nu generalizez atât de mult, decât a mea. Nu pot înţelege cum o ţară întreagă deplânge moartea unui drogat sau a unui pedofil, în timp ce atunci când un înger se duce la cer, apar câteva rânduri, un necrolog şi... cam atât. Când un drogat şi un beţiv ca Heath Ledger a murit, de la o supradoză, toată America a fost şocată, toată lumea s-a considerat vinovată pentru că nu a luptat îndeajuns ca să însănătoşească o societate bolnavă. Ca să nu mai zic că, dacă nu murea, nu aş fi auzit în veci de Heath Ledger... În schimb, când frumoasa actriţă Brittany Murphy s-a stins, în loc să fie îndureraţi, americanii au acuzat-o post-mortem că şi-a provocat singură boala ce a împins-o la moarte, anorexia.

Brittany era departe de a fi o actriţă de Oscar, dar făcea roluri frumoase, distractive. De fiecare dată mi-o amintesc cu zâmbetul pe buze, un zâmbet "Made in Brittanya", cum spunea cineva la recenzia filmului Proaspăt căsătoriţi, cu Ashton Kutcher partener. Sigur, făcea filme "de duminică după-amiaza", dar la sfârşitul lor eram mai tonici, mai dornici de viaţă. Nu mi-a venit să cred când am citit că a murit, am vrut să scriu imediat ceva despre ea, dar nu am avut cuvinte! Special pentru ea, la vremea respectivă, am cumpărat două DVD-uri, Sin City şi Dragoste şi alte dezastre, ca să văd filmele la cea mai bună calitate. Din punctul meu de vedere, e o pierdere la fel de mare ca cea a lui Patrick Swayze! A, dacă ar fi fost handicapată, beţivă sau dacă s-ar fi drogat, atunci americanii ar fi plâns-o şi ei o lună şi ar fi organizat festivaluri în memoria ei... Ce ciudaţi sunt oamenii ăştia!