Am fost la Veveriţe

Nu la cele de la Măruţă, ci la Alvin 2. Nu credeam vreodată că americanii or să creeze alte desene animate cu veveriţe mai haioase decât Chip şi Dale. Apropo, Erika nu a auzit de Chip şi Dale, iar când i-am pus un episod pe calculator, a plecat scârbită. Deh, alte vremuri, alte gusturi... Dar mie-mi plac Alvin, Simon şi Theodore! Îi ştiam din DVD-urile Alvin şi Veveriţele împotriva Vârcolacului şi Alvin şi Veveriţele îl întâlnesc pe Frankenstein. În plus, eu văzusem pe HBO şi Alvin 1, aşa că am mers la sigur la CinemaCity! Mă rog, nu chiar la sigur, pentru că sâmbătă nu am mai găsit bilete, se vânduseră toate la ultimele două reprezentaţii, astfel că am fost nevoit să cumpăr două bilete pentru duminică! Şi spuneţi-i unui copil că nu mai mergi la film, după ce l-ai dus până la casa de bilete...!

Super-tare filmul, din nou Alvin face toate boacănele posibile şi imposibile (parcă ar fi fie-mea, poate de-aia îi şi place atât de mult de el). Am remarcat iar sala plină, dar şi faptul că au fost vândute toate promoţionalele cu veveriţele până ieri (paharele cu suc şi păpuşicile), ceea ce înseamnă că românii prind repede gustul succeselor de box-office. Şi ceea ce mă bucură, desigur... Mai nasol a fost că a trebuit să îi traduc Erikăi tot ce se vorbeşte, pentru că filmul era subtitrat, şi încă o dată mă felicit că îi cumpăr numai DVD-uri traduse în română! Mi s-a uscat gura, aşa că extra-sucul a picat la fix...

E 3 ianuarie seara şi eu nu am postat nimic pe blog, pe noul an. Nu că aş fi fost prea ocupat... Aş fi putut face asta încă de la primele ore ale lui 2010, după ce m-a servit Pendiuc cu nişte şampanie, pentru că nu am plecat de acasă pentru prima dată după fooooarte mulţi ani. Mi-era dor de programele tv de Revelion, nu mi-a plăcut ce am văzut, dar Marea Ţigăneală m-a destins cât de cât. Şi ca la fiecare sfârşit de an, am văzut enorm de multe filme, la HBO şi cinema, aşa că am ochii în pioneze. Dintre toate, m-a fascinat Jumper, de care nici nu auzisem, dar pe care îl recomand cu mare căldură... Şi, bineînţeles, nelipsitul Masca de pe ProTV, care e dat, să mor io, de vreo 15 ani încoace pe fiecare 1 ianuarie, dar pe care îl revăd de fiecare dată am ocazia cu plăcere...

Azi am jucat rummy şi am luat o bătaie cruntă, am pierdut toţi banii (jucăm la 'şto, pe 1 leu partida)! În vreo cinci-şase ore de joc, am închis decât de trei ori. Am avut un ghinion teribil, am văzut Joker-ul la faţă decât la adversari. Asta nu face decât să mă bucure, pentru că înseamnă că s-a terminat cu ghinionul în viaţă. Sper măcar anu' ăsta... Până acum eram sperietoare la rummy, acum mi-am furat-o cu graţie! Să-mi fie de bine!

Şi vouă, pe 2010!