"O idioţenie!"
Asta este părerea Erikăi despre Orăşelul Copiilor! Am fost azi cu ea pe acolo şi, de la primii cinci paşi pe care i-a făcut, mi-a zis: "O idioţenie! Ţi-am spus să nu mă mai aduci niciodată aici!". A făcut cale întoarsă şi a dat să plece, moment în care a fost întâmpinată de un moş ciudat. De la depărtare a trecut prin spatele unei cocioabe cu de toate şi am ieşit din Ştrand aproape sărind un gard! Adevărul e că nici anul trecut n-a zăbovit mai mult de cinci minute în orăşel, şi nici nu s-a dat în vreo tiribombă sau vreun carusel. Iar acum doi ani, când Orăşelul a fost în faţa Primăriei, abia s-a suit într-un trenuleţ. Nu-i plac ţiganii, cred că-i e frică de ei, iar de ţigăneală nici nu mai vorbesc...
Când eram eu copil (ce mă distrez când spun asta, e o replică haioasă din Hannah Montana folosită de Robby Ray, tatăl lui Miley/Hannah), Orăşelul nu era foarte diferit, dar parcă era mai frumos! Nu ştiu să explic... Amplasamentul era în actuala parcare de la Alcadibo, maşinuţele şi tiribombele erau cam aceleaşi, proprietarii erau la fel de negri şi soioşi, dar distracţia era alta! Tot Piteştiul era acolo, ca să mă urc în maşinuţe mă băteam de-a dreptul cu cei de vârsta mea! Ba chiar erau zile când nu prindeam nicio maşinuţă! Toată ziua stăteam acolo, fie că aveam sau nu bani, ajungeam acasă seara mort de oboseală. Ce vremuri!
Adevărul e, sincer, că acum nici eu nu m-aş sui în niciun aparat care e amplasat în Ştrand. Mai bine venea un circ, şi sigur ar fi fost lume "ca la circ"!
Când eram eu copil (ce mă distrez când spun asta, e o replică haioasă din Hannah Montana folosită de Robby Ray, tatăl lui Miley/Hannah), Orăşelul nu era foarte diferit, dar parcă era mai frumos! Nu ştiu să explic... Amplasamentul era în actuala parcare de la Alcadibo, maşinuţele şi tiribombele erau cam aceleaşi, proprietarii erau la fel de negri şi soioşi, dar distracţia era alta! Tot Piteştiul era acolo, ca să mă urc în maşinuţe mă băteam de-a dreptul cu cei de vârsta mea! Ba chiar erau zile când nu prindeam nicio maşinuţă! Toată ziua stăteam acolo, fie că aveam sau nu bani, ajungeam acasă seara mort de oboseală. Ce vremuri!
Adevărul e, sincer, că acum nici eu nu m-aş sui în niciun aparat care e amplasat în Ştrand. Mai bine venea un circ, şi sigur ar fi fost lume "ca la circ"!
Comentarii