Canguru'

Mergând eu cu gândurile aiurea, am avut o revelaţie la volan, zilele trecute. Stăteam de ceva timp în spatele unui Fiat Panda şi m-am întrebat: de ce or fi pus italienii numele modelului "Panda"? Şi mie îmi place ursuleţul acela dulce şi drăguţ, dar care o fi fost motivul? Apoi am realizat că producătorii de maşini adesea obişnuiesc să folosească pentru modelele noi lansate nume de animale: Ford Cougar, Seat Leon, Volkswagen Beatle şi or mai fi şi altele, dar nu-mi vin în cap acum. Dar de ce numai nume de animale sălbatice? De ce nu avem şi un Mercedes Câine Lup, o Mazda Birmaneză, o Alfa Romeo Norvegiană de Pădure sau un Audi Buldog? Nu vi se pare discriminare? Eu mi-aş cumpăra un Logan de Porc... Renault Kangoo e prea urât! Câh!

Am din ce în ce mai mult senzaţia că sondajele imbecile care apar în presa idioată din România sunt făcute de nişte neni şi nişte tanti care vor puţină publicitate. Şi, cum numărul lor de ani şi kilograme depăşeşte cu mult standardul acceptat de către tabloide, singura modalitate de a ieşi în evidenţă e cu prostii. Sincer, după ce le debitează, oamenii ăştia chiar cred ce propagă, sau o fac doar la mişto? După ce au eşuat lamentabil de câteva ori cu venirea Apocalipsei, acum se leagă de frumoasa zi de 11 noiembrie 2011. Profitorii aberează acum pe marginea interesantei alăturări ale cifrei 11: 11.11.11. Citesc şi mă minunez: "Mai multe echipe întregi de numerologi, metafizicieni şi teoreticieni îi avertizează pe oameni că Pământul se va „trezi", iar un portal se va deschide cu scopul de a ne transporta într-o altă dimensiune" . Tare aş vrea să văd şi eu portalul ăsta... Sau: "Teorii ale conspiraţiei menite să sperie lumea susţin sus şi tare că cifra 11 este menită...

N-am compus niciodată poezii, nu am avut talent pentru aşa ceva. Mie mi-a plăcut să scriu proză, comentarii, articole. Dar, când "patria" cere... Toamna la ţară Vremea caldă s-a sfârşit, Toamna ne pune-n visare, Toată lumea s-a grăbit Recolta s-o urce-n hambare. Furnica şi-a făcut provizii mii În timp ce greierele cântă, Câinele-şi îngroapă osu-n vii, Iar şoarecele stă la pândă. Pisica se bazează pe bunica, Cocoşul are vasul plin cu râme, Văcuţa cu paie şi-a umplut burtica, Iar porcul vrea să crească în grăsime. Iepuraşul ronţăie de zor un morcovel, Raţele, de frig, nu mai dorm afară, Tot tabloul galben pare un pastel... Asta-i toamna mea, în vacanţa de la ţară!

Mă întreabă Răzvan , mai devreme, în ce an a promovat echipa de baschet a Piteştiului. A vrut să se documenteze pentru interviul pe care l-a făcut cu Nicolae Şufariu, antrenorul care a pus oraşul nostru pe harta baschetului românesc. "Mă, nu mai ştiu exact, dar parcă 1998. Ştiu că nu a trecut mult, după care am surprins pe toată lumea când am luat titlul în 2000" , i-am răspuns. Răzvan mi-a mulţumit, i-a fost de ajuns, dar eu am rămas prost. Adică... cu gândurile plecate. Mi-am adus aminte de acea echipă frumoasă, fără bani, fără echipament de joc, fără mingi, doar cu ambiţie. Acea ambiţie studenţească, oferită de nebunia specifică lipsei totale a grijilor, acea încrâncenare a amatorilor care vor să demonstreze că sunt mai buni decât profesioniştii, chiar dacă joacă baschet doar la panourile scofâlcite din curtea şcolii. Dintr-un foc i-am spus lui Răzvan echipa: Călin (care mi-a fost şi coleg la grădi) , Voicu , Pipera , Petrini , Corodi ! Corodi :)) (ha ha ha, adică) . Mă în...

La cât e de prost specimenul ăsta, mă mir că nu s-a tuns în formă de cap pătrat! Dar, iată, că în prostia lui, a creat un tricou care se vinde ca pâinea caldă cu 11,99 lire sterline. Uneori nu trebuie să fii un geniu ca Jobs sau Gates ca să faci averi. Şi ce dacă s-a supărat? Românii ar replica: "Mai muşcă o dată!". Englezii continuă să facă mişto de el, compunându-i un cântec. Oh Balotelli he's a striker… He's good at darts He's allergic to grass but when he plays He's fucking class Drives round Moss Side With a wallet full of cash Can't put on his vest But when he does he is the best Goes into schools Tells teachers all the rules Sets fire to his gaff With rockets from his bath Doesn't give a fuck Cos he did it for a laugh Runs back to his house For a suitcase full of cash Oh Balotelli …

Lăsaţi-i pe profesionişti... Toată lumea vrea să joace tiki-taka, e o nouă modă acum printre echipele de fotbal din întreaga lume. Dar ceea ce face Barcelona e greu de copiat. Şi. oricum, o copie e tot o copie... Steaua se laudă că face tiki-taka... Dinamo, am văzut în ultimele meciuri că insistă să paseze, să paseze şi să tot paseze... Mai nou, la meciul cu Belarus, am adormit pe pasele înapoi ale lui Bourceanu şi Lazăr... Fraţilor, tiki-taka nu înseamnă să plimbi mingea la centrul terenului, apoi să pasezi în spate la portar, cum fac echipele româneşti! Tiki-taka e un concept implementat la Barcelona de Pep Guardiola. Nici lui nu i-a fost uşor. A trebuit să-şi aducă fotbaliştii capabili să joace tiki-taka: Iniesta, Xavi, Messi, Villa, Pedro. Tiki-taka înseamnă să joci foarte rapid, din 1-2 atingeri ale balonului, întotdeauna pe poartă, întotdeauna pe centrul apărării adverse, pentru a o face pe aceasta să cedeze în primul rând psihologic şi apoi sportiv, în faţa valorii evident super...

Articol apărut şi pe ePitesti.ro ! Claudiu Barbu, unul dintre cei mai înfocaţi suporteri ai echipei FC Argeş, s-a aflat ieri la Cluj-Napoca pentru a se întâlni cu preşedintele multiplei campioane a Franţei, Olympique Lyon. Jean Michel Aulas l-a aşteptat pe piteştean pentru a-i oferi în dar un tricou al argentinianului Lisandro Lopez, ca semn de mulţumire pentru devotamentul arătat de Claudiu Barbu clubului lyonez. Claudiu Barbu este nelipsit de la meciurile echipei FC Argeş de mai bine de 10 ani. Este atât de ataşat de clubul alb-violet, încât ar fi dispus să îl iubească necondiţionat chiar dacă Argeşul ar retrograda în Liga a 5-a! În acelaşi timp, piteşteanul este şi fanul lui Olympique Lyon. Pentru multipla campioană din Hexagon a învăţat limba franceză la perfecţie şi corespondează cu fani din toată lumea ai Lyonului. În urmă cu ceva timp, Claudiu Barbu a aflat că echipa de fete a clubului Olympique Lyon, nimeni alta decât deţinătoarea en-titre a Ligii Campionilor la f...

Nu fotbalistul, fiindcă nu l-am prins jucând, ci stadionul. Am văzut în seara asta secvenţe din meciul demonstrativ disputat între generaţiile de aur ale Petrolului şi naţionalei României şi am remarcat stadionul extraordinar pe care l-au construit ploieştenii. Micuţ, cochet, foarte modern, o adevărată încântare. Sper ca şi dotările să fie la nivel european, aşa cum am văzut la EURO 2008. Noi, românii, avem obiceiul de a face paralele între ce a fost (cineva sau ceva) şi ce a ajuns. Nu sunt nici eu diferit. Astfel că imediat mi-am răscolit amintirile despre ce a fost şi, mai ales, cum a fost cândva arena din centrul Ploieştiului. Întâmplarea face ca, atunci când am intrat eu în presă, prima deplasare ca reporter/operator tv (vreo cinci ani le-am făcut concomitent) să fie la un meci Petrolul - FC Argeş 5-0, în campionatul 1994-1995. Era pe vremea când la FC Argeş jucau Vintilă, Barbu, Vasile Popa, Ceauşu şi ceilalţi, cei care au reuşit promovarea în acel an. Am plecat cu Mihai Tantană, ...

Scrisesem mai demult, pe blog, cât de tare m-a impresionat filmul şi ce mult mi-a plăcut. Păcat de Andy! Articol apărut şi pe epitesti.ro . Actorul care l-a întruchipat pe celebrul gladiator Spartacus în cel mai recent şi de succes serial hollywoodian, Andy Whitfield, a murit luni de dimineaţă în ţara sa de adopţie, Australia. Whitfield, care în urmă cu 18 luni a fost diagnosticat cu limfomul non-Hodgkins, o boală extrem de rară, reuşise să impresioneze lumea filmului cu prestaţia sa senzaţională, plină de forţă şi caracter, din Spartacus. După ce a terminat de filmat primul sezon, actorul născut în Ţara Galilor a cerut producătorilor o pauză pentru tratament. Serialul a luat o pauză de un an şi toată lumea a sperat că Andy Whitfield va reveni pe marile ecrane cu continuarea aventurilor, mai ales că al doilea sezon se anunţa extrem de spectaculos. Din nefericire, boala s-a agravat şi producătorii licenţei Spartacus au fost nevoiţi să-l înlocuiască pe Andy Whitfield cu conaţ...

articol apărut pe ePiteşti Un rezultat pozitiv înregistrat marţi seara de echipa naţională a României, 0-0 contra puternicei reprezentative a Franţei, s-a transformat într-un eşec usturător. Tricolorii au părăsit terenul într-un cor de fluierături, asigurat de cei 55.000 de spectatori prezenţi pe Naţional Arena. Victoria Bosniei cu Belarusul a diminuat considerabil şansele României de calificare la Campionatul European din 2012. Ratarea unei noi calificări, jocul fricos prestat de elevii lui Victor Piţurcă şi, mai ales, starea execrabilă a gazonului de pe superba arenă i-a iritat la maxim pe cei care, până spre finalul jocului, asiguraseră o atmosferă senzaţională. Fluierăturile lui Marica , adresate fotbalului românesc Nervii românilor au explodat în minutul 90, atunci când Ciprian Marica a fost înlocuit de Piţurcă cu Gigel Bucur. Când toată lumea se aştepta ca tricolorii să asalteze poarta lui Lloris, Piţi a ales să joace prudent, conştient fiind de faptul că micuţul Bu...

Ieri am vrut să pun nişte mărunţiş în puşculiţă, dar am constatat că nu mai am loc. Ursuleţul se umpluse. Cam de vreun an pun acolo monedele de 1, 5 şi 10 bani care-mi rămân prin buzunare la finalul fiecărei zile. Curios să văd cât poate să economisească un român bănuţ cu bănuţ, m-am apucat de numărat: 14,73 lei! Adică vreo 3 euro! Într-un an! Iată adevărata forţă a leului nostru! Acum, după ce mă simt un mic nabab, am o dilemă: să-i schimb la bancă sau să-i păstrez pentru un eventual protest financiar la benzinării sau la Finanţe...

articol apărut pe epiteşti.ro Aţi visat vreodată să deveniţi scriitor? Acum e momentul să ieşiţi din anonimat. Trimiteţi până pe data de 31 octombrie 2011 un manuscris al unui roman poliţist şi puteţi să vă vedeţi visul cu ochii. Manuscrisul dumneavoastră ar putea deveni noul roman din colecţia Crime Scene, iar numele dumneavoastră va sta lângă cei mai importanţi scriitori ai genului. Tot ce trebuie să faceţi este să transpuneţi în scris, într-un stil personal, o crimă, o răpire sau un furt, rezolvate de un detectiv, un poliţist sau orice personaj imaginar, înzestrat cu abilităţi de criminalist. Romanian Crime Writers Club şi Crime Scene Publishing organizează a doua ediţie a concursului de romane poliţiste. Anul trecut, juriul de specialitate l-a desemnat câştigător pe piteşteanul Denis Grigorescu, care a impresionat cu romanul "Crime în paralel", roman ce a fost apoi publicat în cadrul seriei Crime Scene a editurii Tritonic. Data limită până la care tre...

Iar avem speranţe, iar o să ne rupem sufletele în dezamăgiri. Aseară România a bătut în Luxemburg cu 2-0 şi continuă să păstreze şanse minime de calificare la EURO 2012. Bine, ele ar putea fi mult mai mari (şansele), dacă nu am şti valoarea reală a lotului nostru. Din păcate, în momentul ăsta, Tricolorii stau în 2-3 jucători de mare valoare, şi cam atât... Faptul că a bătut Bosnia în deplasare nu prea mai contează pentru noi, cu toate că am văzut că mulţi se lamentează că nu o mai prindem din urmă. Calculul corect arată că, şi dacă bătea Belarusul, ori şi dacă terminau la egalitate, tot cam aia era. Noi avem ca singură soluţie SĂ BATEM TOT PÂNĂ LA FINAL! Fără nouă puncte din trei meciuri, nu avem nici 0,001% şanse. Dar şi dacă avem parcursul ăsta, ni se rupe de ce se întâmplă în grupă. Clasamentul la ora actuală arată aşa: 1. Franţa - 16 p. (7 jocuri) 2. Bosnia - 13 p. (7 jocuri) 3. Belarus - 12 p. (8 jocuri) 4. România - 11 p. (7 jocuri) După meciurile de m...

Am văzut leapşa asta la Andra pe blog, şi cum ea a fost egoistă de data asta şi nu a împărţit-o şi cu mine, mi-am permis eu să răspund la întrebări, fiindcă o leapşă muzicală mă cadrează foarte bine. Oricum, dacă era după mine, aş mai fi adăugat unele întrebări. Dar poate cu altă ocazie o să fac un extended remix . So: 1. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ care nu-ţi vine să crezi că ţi-a plăcut când erai mai tânăr: - E simplu: Michael Jackson . Am fost un mare fan al lui, am fost şi la concertul de la Bucureşti din 1991, dar în ultimii ani ai lui de viaţă mă feream să recunosc asta. O luase razna de tot şi mă enerva chestia cu pedofilia, chiar dacă nu a fost niciodată demonstrată. Dar fum fără foc nu iese... Eu pe pedofili i-aş omorî în chinuri. 2. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ pe care o / îl urai în tinereţe şi pe care acum o / îl adori: - Rihanna ! Când a apărut, nu o puteam suferi! Eram frate cu Mircea Badea, care o urăşte sincer şi acum. Dar în ultimul an a făcut o ...

Eram zilele trecute într-o sală de clasa a I-a, la o şcoală din oraş. Stând eu cu ochii pe pereţi, peste ce dau? Un tablou cu alfabetul, foarte frumos reprezentat grafic. Fiecare literă era scrisă de tipar şi de mână, iar alături erau desene cu obiecte sau animale care începeau cu litera respectivă, asta pentru a face sarcina copiilor mai uşoară, în identificarea literelor şi cuvintelor. Dacă la majoritatea, cuvintele alese erau normale - A (albină), D (dar), T (tigru), U (urs), X (xilofon) - mi-a sărit în ochi exemplul de la litera Ţ. Ce credeţi că au considerat editorii respectivului panou că ar fi reprezentativ pentru litera Ţ? Ei, da, n-o să vă vină să credeţi, dar pentru Ţ ei l-au ales pe Ţiriac!!! Asta mi-a adus aminte de primele manuale alternative tipărite după Revoluţie, cele în care Andreea Esca apărea ca obiect de studiu! Cam de atunci a început să se ducă dracului şcoala românească...

Văd că aşa fac scriitorii profesionişti : dau cu teasere în noi! "Solicitat de urgenţă de colegul lui, Cornel Maghiar deja nu mai suportă ritualul: chemaţi medicii legişti, cercetări la faţa locului, studierea cadavrelor, întocmirea rapoartelor, dialogul cu martorii, interviurile acordate presei nerăbdătoare... A făcut lucrul ăsta în ultimele zece zile de atâtea ori, încât îi vine să-şi tragă singur un glonţ în cap, ca să scape de acest calvar. În timp ce se gândea la ce-l aşteaptă, ajunge la apartamentul 7 şi luptătorul K1! Din viteză reuşeşte să pătrundă în locuinţă, apoi contemplă scena macabră. Un val de furie îl cuprinde şi izbeşte cu pumnul în uşa fragedă de la sufragerie, spulberând-o! − V-am zis eu, fir-aţi ai dracului de proşti! V-am zis că o să-i omoare pe toţi!" PS - Fragment din Blocul groazei

Că la FC Argeş s-a instaurat amatorismul după retrogradarea forţată din urmă cu doi ani, nu mai e o noutate pentru nimeni. Ceea ce începuse promiţător, cu un patron Cornel Penescu decis să rupă norii, s-a transformat într-un dezastru total, care va duce în final la un mare faliment al uneia dintre cele mai iubite echipe din ţară, echipa lui Dobrin. Din păcate, Penescu nu a învăţat nimic din ceea ce a păţit, tot din vina lui (mituirea arbitrilor), şi dă senzaţia că se răzbună pe această frumoasă echipă pentru prăbuşirea imperiului PIC. De ce spun asta? Fiindcă au fost îndepărtaţi de la club, în această perioadă de doi ani, absolut toţi oamenii capabili. În schimbul lor, au fost promovate nişte non-valori care şi-au bătut joc, pur şi simplu, nu numai de fotbalişti şi antrenori, ci şi de simbolurile alb-violete. Nu o spun eu, o spun ziarele Curierul Zilei şi Jurnalul , o spun suporterii, îngroziţi de thrillerul continuu de la conducerea grupării. Conducere asigurată de managerul Cătăli...

M-am săturat de bandele astea de spărgători. Umblă în gaşcă, cu tot felul de fiare la îndemână. Sunt burtoşi, soioşi, slinoşi, nesănătoşi, gălăgioşi, porcoşi. Sunt întotdeauna cu un fel de şef de bandă după ei, care se uită cu un aer de superioritate la fiecare cetăţean onest care nimereşte printre ei. Când îi vezi, musai să treci strada, de frică. Aşa, sălbatici cum sunt, sparg tot ce prind, atunci când îi apucă nebuneala. Parcă dau dracii-n ei, lovesc în stânga şi-n dreapta, nu ţin cont de nimic. Oamenii fug care-ncotro, îngroziţi! Bă, şi Poliţia, să mor eu, nu face nimic! Mă uit ca prostu', îi văd pe poliţişti cum stau şi, parcă, îi apără! Pe zi ce trece, nivelul meu de suportabilitate se ridică şi tinde ca sistemul de autoapărare să depăşească toate cotele de avarie. Deja nu-i mai suport! În fiecare dimineaţă apar în alte zone ale oraşului. Frate, parcă se înmulţesc peste noapte! Din ce în ce mai mulţi şi mai nesuferiţi. Pe unde dracului o să mai trec, dacă o să împânzească ...

MENTALISM (dex) - 1. Concepţie metafizică potrivit căreia realitatea este spirit. 2. Categorie a iluzionismului care constă în efecte care imită citirea gândurilor, premoniţie, percepţie extra-senzorială, telekinezie, telepatie. Sâmbătă seara am asistat la cel mai tare show de mentalism din viaţa mea! Unicul, de altfel, dar să nu ne încurcăm în detalii... A fost de fapt un stand-up mai special, Magic se numeşte, nu ciorbele lungi ale unor amatori pretinşi a fi glumeţi făcuţi peste noapte, ţinut de Vlad Grigorescu la Cafegiu.ro . Şi a fost super-tare! Cine nu a auzit de Vlad Grigorescu, trebuie ştiut că e cel mai tare mentalist din România, că a ţinut două show-uri la Prima TV, unul de hipnoză şi altul de mentalism, că a fost invitat la zeci de emisiuni, unde a demonstrat Live că poate intra în minţile oamenilor şi le poate influenţa deciziile. "Aparent", zice el... Un pic sceptic la început, am fost dat repede pe brazdă chiar de Vlad, fiindcă a experimentat direct p...

Azi am trăit senzaţii tari la frizerie! Exact ceea ce-mi trebuia, în perioada asta în care stau destul de rău cu capu'. Şi, apropo de cap, după ce timp de şase luni părul meu nu a mai văzut foarfeca în încercarea de a face un experiment, azi am decis că nu se mai poate! Şi nu pentru că Ema mi-a zis că semăn din ce în ce mai mult cu Pepe, ci pentru că în spate nu mi se mai aranja deloc, m-am decis să mă duc şi să mi-o iau un pic în freză. Foarfeca... În scurta mea experienţă frizieristică, am cunoscut trei locuri în care m-am simţit bine şi am plecat satisfăcut: la un salon de fiţe şi la două frizerii de cartier, unde tund şmechereşte nişte ăia. Dar n-am avut noroc la niciunul: fiţele, sâmbăta, se confundă cu cocuri de naşe, coafuri sofisticate de mirese şi plăci în cap, iar dincolo închiseseră. Aşa că am luat-o eu la pas pe Centru şi am văzut o frizerie cu program sâmbăta până la ora 13. Deschisă la ora 16. Intru... şi am o reverie, amestecată cu teamă şi incertitudine. Apuc să pu...

Am terminat de citit Sărutul Morţii cam cu vreo trei săptămâni în urmă, dar am întârziat să scriu ceva, deoarece mă apropiam de a 500-a postare pe blog şi am vrut să unesc evenimentele. Iată, deci, al 500-lea articol al Cangurului este o recenzie în stil personal a cărţii scrise de Oana Stoica Mujea şi Andra Pavel . Nu mai intru în detalii despre cum am vrut să fur eu startul, comandând prin Poştă înainte ca să aibă loc lansarea oficială, doar că, aşa cum se întâmplă în Formula 1, am ajuns să fiu penalizat şi să plec ultimul de la pit-stop... Am citit-o, şi gata! Nu mi-a fost foarte lejer, fiindcă noţiunea mea de thriller se limita la câteva cărţi scoase după filme de succes, cărţi comerciale ce pot fi citite într-o noapte, indiferent cât de cărămizi ar fi. Sau Stieg Larsson... Cam ăsta era thrillerul. Acum e altceva, după ce am citit Sărutul Morţii . Şi după ce voi mai citi şi următoarele scorneli ale cuplului Mujea-Pavel... Ori Mujea... Ori Pavel... Sărutul Morţii e o carte grea. R...

Ok, a reînceput nebunia. Nu mai am aceeaşi emoţie ca în urmă cu câţiva ani, atunci când aşteptam debutul campionatului de fotbal cu nerăbdare. Şi nu neapărat scandalurile m-au îndepărtat, extrem de numeroase în ultimii 2-3 ani, care s-au lăsat cu retrogradări şi desfiinţări de echipe, ci faptul că echipa mea iubită, Dinamo, bate pasul pe loc. Şi aşa se anunţă şi în anul ăsta, aşa că nu am de ce să mă stresez. Dacă pentru al cincilea an consecutiv începi cu Moţi titular, Moţi - cel mai mare gropar al unei echipe din istoria fotbalului românesc -, atunci ce pretenţie să mai am? Ceea ce vreau să scriu este de fapt de această emulaţie extraordinară care se crează în jurul echipei Steaua. E incredibil cum, o echipă atât de modestă, cu un patron care-şi face rău mai mult decât un părinte care-i dă copilului să fumeze etnobotanice, poate să stârnească atâta optimism! Azi, e clar, Steaua va învinge la Sibiu, fiindcă numai un nebun poate să creadă că Voinţa poate să scoată ceva mai mult decât m...

Pe Disney Channel, cel mai tare post tv din grilă, sunt nişte desene animate senzaţionale: Phineas şi Ferb . Pentru cine e curios, cei doi sunt fraţi, sunt la şcoală în clasele primare şi sunt incredibil de inventivi. În fiecare zi construiesc ceva, dar nu Lego sau puzzle, ci rollercoaster-uri, rachete spaţiale, submarine militare cu tehnici inovative, etc etc! Dimineaţa sunt atât de plictisiţi, încât ai zice că sunt cei mai puturoşi copii din lume, dar dintr-o prostioară le vine ideea de a realiza ceva măreţ. Şi modul în care "li se aprinde becul" e printr-o expresie spusă de Phineas: "Ferb, ştiu ce vom face azi"! Eh, nu chiar azi, dar cât de curând. Mă voi apuca de kangoo jump ! Ideea mi-a venit după ce am văzut la un prieten de-al meu felul în care arată abdomenul lui: fenomenal! Pătrăţele-pătrăţele... Şi mi-a zis că nu a făcut nimic ieşit din comun, ci doar şedinţe de kangoo, care dezvoltă în mod special musculatura din acea parte a corpului. Şi aşa este, pentru...

... şi ultimul! Asta, dacă nu îi vine ideea operatorului de telefonie să mă mai culturalizeze puţin... ŞTIAŢI CĂ... - un vis durează, în general, între 5 şi 20 de minute? - dreptacii trăiesc în medie cu nouă ani mai mult decât stângacii? - atunci când cască, omului îi bate inima mai repede de 30 de ori? - 40 la sută dintre femei au atacat cel puţin o dată un bărbat cu pantoful? - o celulă din creierul uman poate păstra de cinci ori mai multă informaţie decât există într-o enciclopedie? - elefanţii sunt singurele animale care nu pot să sară? - zilnic, omul uită 80% din tot ce a învăţat în ziua respectivă? - ursul Koala doarme nu mai puţin de 22 de ore pe zi? - un strănut iese din gură cu o viteză de peste 965 km/h? - o picătură de sânge are nevoie de 30 de secunde pentru a face un circuit complet în corpul uman? - ochiul unui struţ este mai mare decât creierul său? - omul poate mirosi cam 5% la fel de bine ca şi câinele? - un fulger conţine suficientă energie ca să prăjească 160.000 de ...

Ştiţi bancu', nu? E atât de vechi... dar eu râd în hohote de fiecare dată când îmi aduc aminte de el. Cică vine o femeie de serviciu la Poliţie, ca să raporteze că a fost violată. Şi, o întreabă poliţistul...: - De ce n-ai fugit, maică? - Un' să fug, puiu' mamii, că în dreapta era perete, în stânga era o uşă închisă, iar din faţă venea nenorocitu' naibii. - Şi în spate? - În spate abia spălasem gresia! Aşa şi eu, azi. După o dimineaţă la plajă, la prânz aş fi putut să dau curs unor oferte de ieşit în oraş. Dar, abia spălasem pe jos... Plictiseală mare!!!

Buuun: deci am dansat la nuntă! Oana , Ema , Fluturaş şi cu mine . Prima oară e gratis, dar de acum cerem bani. Ce, numai lăutarii, cameramanii, ospătarii, fotografii, etc să facă bani din nunţi? Noi, dansatorii, nu putem să câştigăm nişte bani cinstiţi? Aşa cum fac vedetele care cântă la nunţi: vin, prestează, îşi iau banii şi merg mai departe, la altă paranghelie. Aşa că, aşteptăm propuneri. Avem şi un impresar! Cine ne poate reprezenta interesele mai bine decât Oana? Deja am primit o ofertă de striptease, pe privat, la Facebook. Deocamdată am refuzat, pentru că ar fi trebuit să plătesc eu. Dar aşteptăm şi alte oferte, mai bune.

Hai, că am postat de n-am mai putut... Bine că am salvat toate mesajele primite de la Vodafone. Mai am două seriale de sms spamuri, toate încadrate la rubrica "Ştiaţi că...". Bine, eu am primit mult mai multe, unele chiar şi de câte 2-3 ori, dar le-am reţinut pe cele mai interesante. Azi, primul episod, iar mâine, probabil, pe al doilea. ŞTIAŢI CĂ... - există o boală numită cherofobie, care înseamnă frica de distracţie? - inima unui astronaut se micşorează atunci când este în spaţiu? - majoritatea vacilor dau mai mult lapte atunci când ascultă muzică? - cel mai vârstnic porc a trăit până la 68 de ani? - un peştişor de aur are o memorie de doar 3 secunde? - cel mai lung sărut din lume a durat 30 de ore şi 45 de minute? - rămâi treaz mai mult dacă mănânci mere decât dacă bei cafea? - în SUA, copiii cheltuiesc aproape jumătate de miliard de dolari anual pe guma de mestecat? - fumătorii mănâncă mai mult zahăr decât nefumătorii? - omul pierde jumătate de litru de apă pe zi prin re...

Nu, nu e nicio glumă sau exagerare, nu e nicio parafrază ideologică, e pură întâmplare în care am fost actor principal. Sâmbătă am dansat la nunta sorei lui Fluturaş , iar luni la spital. WTF, ar zice o americancă venită pentru prima oară în Spania... Care-i legătura? Păi..., eu! Deci, luând-o de la cap într-o ordine aleatorie, Fluturaş s-a gândit să-i facă o surpriză Ilenei, sora lui, care sâmbătă s-a măritat. Şi ne-a rugat să facem un program artistic de mare angajament: Oana , Ema , eu şi el. Să dansăm merengue, bachata, salsa şi tango. Lucru pe care l-am făcut! Mărturie stau pozele de pe Facebook şi filmarea, în curând... Luni, eram eu pe la spital, când o tânără talentoasă care face dansuri, în perioada 7-9 ani, (în) care este, m-a rugat să-i arăt nişte paşi de cha cha. Lucru pe care l-am făcut. Mărturie stă Andra, pe care o găsiţi zilnic în Expoparc... Garantez că a belit ochii, mirat, atât spectatorul neavizat de la nuntă, cât şi bolnavul neavizat de spectacol de la spital. Paro...

Stau şi mă uit cum îşi distrug sănătatea şi nervii. Nu e o vorbă-n vânt, e pura realitate. Anul trecut erau mari şi tari, acum sunt cu un picior în groapă. Şi dacă nu le-aş fi spus... Ai mei, ai mei, ai mei..., ştiţi cântecul, nu m-au ascultat niciodată. Le-am zis să nu se îngroape la ţară, fiindcă nu e de ei. La pensiile mari ale lor ar fi putut să stea numai prin hoteluri, la tratamente. Dar nu, "noi avem moşie la ţară, nu putem lăsa în paragină casa de la ţară". E, nu-i nimic, aţi ajuns voi în paragină. Ştii cum e proverbul: "pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti". Frigul din iarnă i-a ruinat, iar canicula i-a terminat definitiv. E vorba de moşii mei, care s-au înhămat la muncă la ţară. "Pământul strămoşesc nu trebuie lăsat, altfel râde satul de noi". Degeaba le-am făcut eu calculele: 1. zilieri care să trebăluiască la viţa de vie: vreo 10 milioane numai ce ştiu eu pentru tăiat, săpat, legat, săpat şi din nou legat. Produsul: vreo 20 de vedre...

România are, după foarte mulţi ani, un campion mondial apreciat enorm în străinătate. Este vorba de Lucian Bute , care aseară şi-a apărat cu succes titlul pentru a opta oară, învingându-l pe francezul Mendy prin KO, în runda a patra. OK, ăstea sunt informaţiile pe care toată ţara le ştie, fiindcă gala de la Bucureşti a creat o isterie naţională, de care nu au avut parte alţi doi campioni mondiali la box profesionist, Mihai Leu sau Leonard Doroftei. Ceea ce se ştie mai puţin, sau s-a uitat, este că Bute nu ar fi ajuns aici dacă destinul nu l-ar fi învins, în 1999, la... Piteşti! Da, la Piteşti, într-o gală la care am participat şi eu, ba chiar am fost parteneri media pe tv atunci! Acum 12 ani, Lucian Bute era un talentat pugilist din lotul naţional, despre care nu se vorbea prea mult, fiindcă altele erau vedetele: fraţii Marian şi Dorel Simion, Adrian Diaconu, dar şi piteşteanul nostru Crinu Olteanu, campion mondial la amatori, la Houston! Boxul românesc trecea printr-o perioadă fastă a...

Am observat că George obişnuieşte să ne delecteze, din când în când, cu mostre de prostie şi de haz involuntar oferite de vizitatorii ocazionali pe care îi are pe blog. Verifică în statistici cuvintele cheie care i-au adus pe aceştia de pe google pe blog şi, pe cele mai haioase ni le împărtăşeşte şi nouă. Recunosc că m-am distrat şi eu de câteva ori probând "cheile" uşilor către casa Cangurului, dar mi-a fost lene să fac vreo statistică. Ştiu că anul trecut am râs vreo două zile, dar am uitat care a fost căutarea aceea. E, azi fiind sâmbătă şi toropeală afară, mi-a venit pofta să mă răcoresc cu nişte duşuri de "inteligenţă artificială" :)) Am luat tot anul la puricat, lună cu lună. De departe, cuvântul cheie care-i aduce pe oameni la mine pe blog este cangurul . În primul rând concursul, apoi animalul şi în final aerobicul. În ordinea numerelor de pe tricou, cu numărul 2 este Spartacus , despre care am scris de vreo 2-3 ori aici, atât despre film, cât şi despre ca...

Îmi plac enorm poveştile de viaţă, cred că aş putea sta şi asculta zeci de poveşti zilnic: ale prietenilor, ale prietenilor prietenilor sau ale părinţilor şi bunicilor prietenilor (în veacul vecilor). Fiecare dintre ele are particularitatea sa, fiecare e diferită, fiindcă fiecare dintre noi e diferit. În absolut orice life story găseşti un ingredient unic, ce dă originalitate persoanei respective. Eu, tu, el, voi, cu toţii avem ce povesti, indiferent de vârstă sau categorie socială. Poate şi de aceea îmi plac naraţiunile lui Gabriel Garcia Marquez, fiindcă ştie să scoată în evidenţă esenţa unei fărâme din viaţa, uneori ternă, a personajelor lui. De foarte mult timp, însă, nu am mai fost atât de impresionat de o poveste de viaţă, spusă totuşi pe scurt, cum am fost marţi. Am răspuns invitaţiei de a participa la lansarea dublului volum Scara leilor , al Doinei Uricariu . Ştiam despre dânsa că este autoarea primului interviu cu Regele Mihai de după Revoluţie şi, în fapt, cam despre asta e...

UPDATE: Iată că şi Didi Dumitrescu gândeşte la fel ca mine. Rezultate dezastruoase la BAC şi Cine e de vină? sunt două titluri care m-au disperat în ultimele zile. Încă un exemplu că jurnaliştii români s-au plafonat teribil, nu mai au idei, sunt previzibili, sunt terni... Dar nu asta vreau să zic, deşi, dacă e să analizez bine fenomenul, ajung la concluzia că ziariştii tineri de azi sunt absolvenţii de liceu care au luat "pe naşpa" BAC-ul acum câţiva ani, după care au absolvit Magna Cum Laude o banală facultate de jurnalistică. Discutam eu cu cineva şi fac greşeala să deschid subiectul ăsta. Mi s-a părut aiurea să pui non-stop întrebarea: Cine e de vină? Credeam că e evident că NUMAI elevii sunt de vină, dar am avut surpriza să discut în contradictoriu minute bune, fiindcă partenerul încerca să mă convingă că profesorii sunt de vină. Mă rog, în viaţa mea nu am încercat să-mi impun părerea cuiva, dar nici nu accept să-mi fie băgate pe gât opiniile divergente. Aşa că eu răm...

Continui azi seria sms-urilor primite de la Vodafone în cursul primei părţi a acestui an cu o serie de cugetări şmechere, de tip "Cristina & Paul" . De la prima postare şi până acum, am mai "încasat" şapte mesaje de la Vodafone, cu Personalităţi ale României, dar le-am dat eject imediat. Interesant este că cei de la Voda tot speră să mă (ne) prindă în plasa lor şi să le plătesc (plătim) un abonament lunar de circa 1 euro pentru inepţiile pe care le debitează ei, şi încearcă mereu cu o săptămână de probă. Dar n-au cu cine... N-au cu cine, mă! CUGETĂRI - Dacă tăceai, necombinat rămâneai - Bonusul de dar nu se caută la minute - Bonus la bonus trage - Chiar şi cea mai lungă relaţie începe cu un număr de telefon luat - Îi dai să dea un bip şi el îţi ia tot smartphone-ul - Combinatorului îi stă bine cu telefonul - Viaţa e ca un cod de reîncărcare. Nu ştii dinainte cum o să fie - Scrie sms-ul cât e cald - Combin, deci exist! - Drumul spre haosul discotecii este pavat c...

Sistem de coplată... Refuzul medicilor de familie de a mai acorda reţete gratuite... Consultaţii plătite din banii proprii de către contribuabilii la fondurile de sănătate... S-au întâmplat multe în ultimul timp, care au dat peste cap obiceiul românilor de a beneficia gratis de nişte servicii ce trebuiau achitate. Oamenii sunt bulversaţi şi nu mai ştiu ce medicamente au voie să cumpere de la farmacii, ce pot lua pe reţete gratuite, compensate, cu recomandare sau la liber, ce e mai ieftin, ce e mai bun... E greu şi pentru nişte persoane mature, cu deschidere la canalele de informare, darămite pentru nişte bătrâni amărâţi, foarte uşor manipulabili! Ieri am stat la o coadă la farmacie. Misiunea mea era simplă: aveam de ridicat de pe o reţetă gratuită un medicament. Target : 3 minute. Mission accomplished : 43 de minute! De ce? Fiindcă am avut în faţă trei persoane: o femeie la vreo 50 de ani şi o pereche de pensionari. Mai întâi, pensionarii şi-au luat trei pungi cu medicamente, pe reţete...

De ceva timp (cam un an), Vodafone a găsit clientul preferat pentru a-l spama: pe mine. Tac şi înghit. De fapt, citesc. Toate prostiile lor. Fiindcă deja telefonul meu a ajuns la limita de 500 de sms-uri, m-am gândit că ar fi cazul să şterg toate porcăriile primite de la Vodafone. Dar nu înainte de a vă împărtăşi şi vouă câte ceva din înţelepciunea lor. Fiind vorba de muuuulte mesaje, o s-o fac în serial. Mai întâi, uite ce mi-a scris la sfârşitul anului 2010 că voi avea parte în 2011. Un fel de horoscop: HOROSCOP SCORPION - Luni favorabile: lunile Mai şi Iunie vor fi cele în care te vei simţi cel mai împlinit pe partea sentimentală şi vei fi mai mulţumit - Noroc: 2011 îţi va aduce mai mult noroc când vine vorba de bani şi de obţinerea lor. Ai şansa să profiţi de câteva ocazii foarte bune - Dragoste: vei avea senzaţia că nu se întâmplă nimic special legat de viaţa ta sentimentală, însă la vară te vei lăsa ispitit de către cineva

Golul cu care Mexicul a învins SUA în finala Copei America l-a înnebunit nu numai pe simpaticul comentator mexican, ci întreaga lume. Giovani Dos Santos, despre care am mai scris aici şi pe care l-am cunoscut personal la Barcelona, are ceva din Messi şi nu am înţeles niciodată de ce Pep Guardiola nu l-a păstrat, ci l-a vândut la Tottenham. Poate pentru că doi de Messi nu pot juca în aceeaşi echipă... Priviţi numai ce gol a putut să dea americanilor! PS - Deci comentatorii de limbă spaniolă îmi plac la nebunie, pentru stilul incredibil în care se bucură la goluri. Ăsta e criminal şi cum îl alintă pe Chicharito Hernandez, copilul minune al lui Manchester United: "Il Chicharito! Il Chicharito, Chicharito, Chicharito! Ay, ay, ay!", ca în refrenul de la Meneaito! :))

Stau pe o terasă în centrul Bucureştiului. Frumuşică... Destul de scumpă pentru amplasamentul ei, adică pe trotuarul unei străzi extrem de aglomerate... Stradă pe care se circulă cu greu, fiindcă sunt maşini parcate şi pe o parte, şi pe alta. Pe căldura asta, singurii care se zbat sunt nişte ţigănuşi, care caută locuri goale de parcare şi îi direcţionează din mişcări ample pe şoferii care doresc să oprească. Ştiţi fenomenul... Dacă nu v-aţi lovit direct de el, măcar de la ştiri sau din articolele de ziar. După vreo juma de oră de privit această activitate intensă, mă decid să fac nişte calcule şi să sondez puţin piaţa câştigurilor. 2 din 3 şoferi le dau şmecheraşilor ăstora bani. 5 sau 10 lei , în funcţie de cât are omu' schimbat. Ţiganii nu întind mâna, dar din priviri te obligă să-i dai ceva... Unul din trei le dă cu flit. Curajoşi tipi, dar cam puţini. Pe străduţa asta, până la un cot, dincolo de care nu mai văd, sunt parcate 75 de maşini. Deci 50 de şoferi plătesc între 5 şi...