În practică la porumb!

Astăzi am fost la ţară să culeg porumbul! O să râdeţi, dar chiar am fost la porumb! N-am mai practicat această meserie de mai bine de 15 ani, dar am făcut-o azi. Şi chiar mi-a plăcut la nebunie! Incredibil, eu, cel care în urmă cu câteva luni nici nu concepeam că o să mai merg vreodată la muncile câmpului, m-am simţit extraordinar culegând porumbul! A fost o conjunctură oarecum inedită, de dimineaţă habar nu aveam că o să ajung să rup ştiuleţii, să-i încarc în târnă, apoi în roabă şi, în cele din urmă, sus în pod! La prânz am fost rugat de socri să dau o mână de ajutor şi atât de mult m-a atras încât n-am făcut nicio pauză pe soarele ăsta ucigător!

Mi-am amintit de vremurile în care mergeam cu şcoala la practică, la cules de porumb, de cartofi, la struguri, prune, mere, căpşuni sau chiar la viermi de mătase!!! M-am simţit cu 20 de ani mai tânăr, şi recunosc acum că diferenţa faţă de atunci este în primul rând că am mai multă forţă şi apoi mai multă responsabilitate. Păi ce "osteneală" ne dădeam noi când eram copii, mai ales că ţăranii care ne păzeau se purtau ca cu nişte odrasle râzgâiate? Acum sincer chiar m-am simţit extraordinar, eu şi cu Erika pe câmp, cu toate că nu ştiu dacă am să mănânc vreodată mămăligă din porumbul cules!

Am simţit pentru prima dată ce înseamnă să dispui de timpul tău liber şi să faci ce vrei cu el, asta după plecarea de la TOP (în fotografie se va vedea că nu am rupt de tot legătura cu TOP-ul :P). Păi prizonier la ziar, aşa cum am fost în ultimii 2-3 ani, nu aveam timp nici să mă duc până la ţară, dar să mai şi ajut la muncile agricole... Plus că eram stresat de problemele de la ziar, de perspective, de meciurile şi evenimentele la care nu trebuia să lipsesc, de termenele limită, de scris, de editat tot felul de tâmpenii... Rupt de această nebunie, azi nici măcar nu am simţit când a trecut timpul! Ca să nu mai spun că m-am oprit ca în copilărie să mănânc o prună, un strugure, rupte cu mâna mea din pom/vie... Asta da viaţă, şi am realizat pentru prima oară mai multe lucruri: munca pământului e sfântă şi se face cu cea mai mare responsabilitate (nu-mi vine să cred ce spun, acum două luni cred că mă împuşcam dacă gândeam aşa); sănătatea şi vigoarea oamenilor de la ţară este explicabilă când munceşti atât de mult; robia la patron îţi distruge nu numai viaţa personală, ci şi nervii şi întrerupe legăturile cu leagănul vieţii şi cu cei apropiaţi! Şi ar mai fi, dar deja m-am întins prea mult.

Abia aştept peste două săptămâni să mă duc la culesul strugurilor!

PS 1 - Am găsit în sfârşit, după zeci de ani, cea mai bună metodă de slăbit: munceşti toată ziua şi nu mănânci aproape nimic. Eventual, cui îi place, bea un pahar de vin şi se culcă!

PS 2 - Atât de mult a evoluat tehnica în ziua de azi încât aş fi putut scrie acest post de la ţară, de pe mobil! Dar erau prea multe gânduri şi m-ar fi omorât să scriu la tastatura telefonului =))

PS 3 - Pozele sunt făcute de Erika cu telefonul, iar pe mine mă scuzaţi pentru aspectul de ţăran!