A trecut febra FIFA, si cea Snake, si ultima, BrickBreaker! Mai nou omor telefonul cu Backgammon, adica table, cum se mai zice pe la noi pe la tara... Stau noaptea pana la 2-3, dar sincer nu stiu de ce, pentru ca oricum nu am adversar. Bat mereu "calculatorul", cred ca o singura data am pierdut, dar cu toate astea dau drumul joc dupa joc! Mai nou, ca sa simt si eu ca am un adversar bun, joc impotriva mea, si simt in acelasi timp ca pierd, asa cum simt ca inving! Stiu, m-am tampit dracului de tot... Nu stiu de ce m-a luat febra tablelor abia acum, desi stiu sa joc de la trei ani! Nu m-a atras foarte tare niciodata sa joc table, dar nici ignorant nu am fost. Daca m-a invitat cineva sa joc, am acceptat, si nu m-am facut de ras. Cred chiar ca am palmares "all time" pozitiv, dar asta e alta poveste, pentru ca nici adversari foarte impatimiti nu am avut. Mi-aduc aminte ca am prins jocul de la tatal meu, Dumnezeu sa-l ierte, care toata ziua juca in fata blocului. Pe vreme...