Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 19 septembrie 2009

In practica la cules de vie

Dragi prieteni, sunt la tara de doua zile, zile pline de munca specifica. Stau tolanit in pat rupt de oboseala, ma uit la "Serviti va rog" la ProTV si butonez telefonul ca sa aflu rezultatele la fotbal si ultimele noutati. M-am autoexilat in aceasta lume extraordinara de la tara, unde timpul parca sta in loc, unde nimic altceva nu conteaza decat rutina zilnica a muncilor din gospodarie. Imi place emisiunea la nebunie, pentru ca in cursa noastra aiuritoare printre necesitatile cotidiane, uitam de unde am plecat noi (sau ai nostri), uitam de traditii, de prieteni, de bunici, de viata de la tara, de vacante, de tranhumanta, de origini...

Am dat curs alor mei si am hotarat sa vin sa-i ajut la culesul porumbului, al viei, al nucilor si prunelor, etc. Am coborat galoanele si mi-am inchipuit, trecand peste datoria morala pe care o aveam fata de ai mei batrani, mi-am inchipuit ca sunt in practica (n-am zis la emisiunea "Serviti va rog" ca sa nu spuna carcotasii ca ma cred vreo vedeta). Am trait doua zile super. Am muncit enorm (aprecierea nu-i a mea), am carat peste 20 de tarne de porumb pana sus, in hambar, am cules la struguri de ma doare spatele de mor, am maturat curtea, am facut mustul si am spart nuci dupa ce au fost culese de pe jos, ce mai, am trait parca alta viata, una mai dura, dar mult mai plina de farmec decat cea terna de la oras.

Sunt 15-20 de ani de cand m-am dus ultima oara cu caprele, de cand am cules via si am asistat la facerea tuicii la tara. Pierdusem din vedere farmecul vietii de la tara, asa ca in aceste zile am avut zeci de flash-back-uri pline de nostalgie. Mi-am adus aminte si de zilele cand mergeam la practica, la cules de porumb sau de struguri, cand munceam pe rupte, cinstit, in timp ce colegii mei trageau chiulul sau, in cel mai bun caz, mata de coada, si de doamnele profesoare care ne pandeau la capatul randului si ne pontau galetile cu produse. Sunt amintiri placute pe care nu le voi uita niciodata si pe care le voi aprecia intotdeauna la adevarata lor valoare, in ciuda enormei dureri de spate si oboselii crancene cu care m-am ales...

PS - Scuze pentru incoerenta! Deh, oboseala mentala, nu numai fizica... Ca sa nu mai zic ca am postat de pe telefon, deci am scris vreo suta de sms-uri...

Niciun comentariu: